Inaltat pe un promontoriu stancos din Golful Grignano la Marea Adriatica, splendidul Castel Miramare se afla la numai 5 kilometri de portul italian Trieste. A fost ridicat intre 1856-1860 pentru arhiducele de Habsburg – Ferdinand Maximilian von Oster Reich -, fratele imparatului Franz Joseph, si sotia arhiducelui, Charlotte von Belgien. Legenda spune ca arhiducele (1832-1867) comandantul suprem al marinei imperiale austriece, a fost prins de o furtuna brusca in golful Trieste. El a gasit adapost in Golful Grignano si a ales locul lipsit de vegetatie pentru a-si construi o casa cu fata la mare. A fost numita Miramare dupa resedinta Printului de Saxonia din Pena, Portugalia. Maximilian dorea sa creeze aici un loc frumos, linistit si elegant pentru el si familia lui, ridicat conform cerintelor arhitectonice din Anglia, Germania, Austria.
Cladirea a fost proiectata de arhitectul austriac Carl Junker si terminata in patru ani, lucrarile fiind incepute in 1856. Structura este predominant eclectica iar mobilierul si decoratiile au fost realizate de Franz Hofmann si fiul sau, totul fiind executat dupa indicatiile lui Maximilian. Intregul complex cuprinde castelul propriu-zis, vila cunoscuta sub numele Castelletto, parcul si grajdurile. La parterul castelului sunt apartamentele lui Maximilian si ale sotiei sale. Remarcabile sunt dormitorul arhiducelui si camera sa de studiu reproducand cabina si pupa patrata a fregatei de razboi Novara. Biblioteca este si ea o piesa de mare rafinament, ca si apartamentul Carlotei. Biblioteca are peretii acoperiti de carti iar cele mai multe camere au o tapiterie de culoare albastru deschis. La primul etaj pot fi admirate camerele oficiale cu plafoane de lemn si lambriuri elegante si saloanele cu obiecte orientale. Intr-una dintre camere, picturile lui Cesare Del'Acqua ilustreaza viata lui Maximilian si istoricul resedintei Miramare.
Castelul prezinta o serie de decoratii deosebite, printre care multe blazoane ale celui de al doilea Imperiu Mexican si ornamente exterioare din piatra cu vulturul aztec. Asa-numitul "Castelletto" reproduce la scara mica, fatada vilei in care locuise arhiducele pana in 1852. Ridicat in fata golfului Grignano, are o baza patrata, o terasa si turn. Numarul de camere este redus si toate sunt incarcate de mobilier, decorate in stil turcesc si german, conform tendintelor vremii.
Parcul a fost amenajat tot de arhitectul Carl Junker dar pentru partea botanica a fost angajat Josef Laube, inlocuit ulterior, in 1859, cu Anton Kelinek. Este un parc atipic pentru zona respectiva si chiar pentru Europa. Vreme de 10 ani aici au fost adusi cedri din Liban, alti copaci din nordul Africii si Himalaia, din Spania, California si Mexic si chiar cateva exemplare de sequoia si ginkgo biloba. Cu bazine elegante, caderi de apa si poteci intortocheate initial, a fost deschisa publicului doar cateva zile pe saptamana. Grajdurile castelului sunt formate din trei parti inconjurand o curte cu deschidere spre mare. In timpul Primului Razboi Mondial mobilierul si operele de arta au fost duse la Viena pentru a fi puse la adapost si, in 1926, Miramare a trecut sub control italian si Austria i-a returnat bunurile, facand posibila restaurarea castelului.
Acesta ramane invaluit intr-o legenda tragica. Se spune ca cine doarme o noapte in acest castel va avea parte de o moarte cumplita. Arhiducele Maximilian a dormit aici o noapte in 1864 in drumul sau spre Mexic, unde a fost incoronat dar a fost impuscat de Juarez in 1867. Arhiducele Ferdinand a dormit si el o noapte aici inainte de nefericita sa calatorie la Sarajevo iar Ducele Amadeo de Austria, unul dintre proprietarii castelului, a fost asasinat in 1938. In curtea principala se inalta statuia lui Maximilian contempland marea. Din 1955 in castel se afla un muzeu deschis publicului iar in parc au loc o multime de evenimente culturale printre care o serie de spectacole dedicate nefericitei imparatese Sissi.
IRINA STOICA
Comentarii