S-au scris sute de carti in Occident despre efectele Internetului asupra creierului uman, despre interactiunea lumii fizice (analoge) cu cea digitala (virtuala). Cum ne influenteaza Internetul, una dintre cele mai mari inventii de la revolutia industriala inceputa in secolul al XVIII-lea, modul de a trai, de a gandi, de a actiona? Unul dintre cercetatorii care s-au impus in domeniul studierii efectelor lumii virtuale asupra creierului uman este Nicholas Carr, absolvent al Universitatii Harvard si actual membru al consiliului editorial al Enciclopediei Britannica. In cartea din ianuarie 2008 intitulata The Big Switch: Rewiring the World, From Edison to Google (Marea schimbare: Reconectarea lumii, de la Edison la Google), Carr examineaza consecintele economice si sociale ale nasterii activitatilor bazate pe computerul conectat la Internet, comparandu-le cu cele petrecute odata cu dezvoltarea aparatelor electrice de la inceputul secolului al XX-lea.
In vara lui 2008, revista The Atlantic publica articolul lui Carr intitulat „Is Google Making Us Stupid?” (Google ne face tampiti?”). Foarte critic la adresa efectelor Internetului asupra cunoasterii, articolul a fost citit si dezbatut atat in media americana cat si in blogosfera. Argumentul principal al lui Carr era ca Internetul ar putea sa aiba efecte asupra capacitatilor de concentrare si contemplare ale utilizatorilor.
Argumentele sunt duse mai departe in urmatoarea carte, The Shallows (Superficialii), discutand exemple variate, de la masina de scris a lui pana la taximetristii din Londra dependenti de navigatoarele GPS, pentru a demonstra cum noile tehnologii schimba modul de a gandi al oamenilor, de a actiona, de a trai. Este investigat modul in care hypertextul (legaturile dinspre cuvinte spre alte pagini web) a contribuit la fragmentarea cunoasterii.
Cand cautam pe Internet, de pilda, contextul informatiei este ignorat. „Nu vedem copacii”, scrie Carr, „vedem separat doar crengile si frunzele”. Dar, atrage atentia eseistul, schimbarile produse de Internet, implica restructurari fizice ale creierului uman, pe care el le explica folosind termenul neuroplasticitate.
Cartea a fost tradusa in 17 limbi, fiind un adevarat bestseller. Eseistul activeaza si pe blogul sau Rough Type, fiind un critic al utopianismului tehnologic. Numita si techno-utopia, este vorba despre o societate ipotetica ideala in care legile, guvernul, conditiile sociale nu opereaza decat in beneficiul si pentru bunastarea tuturor cetatenilor ei. O societate plasata undeva in viitorul apropiat sau mai indepartat, cand dezvoltarea stiintei si tehnologiilor va face posibila existenta acestor standarde de viata ideale, cum ar fi transformari ale naturii umane, abolirea durerii si chiar eliminarea mortii.
Intr-un eseu din 2005, intitulat The amorality of Web 2.0 (Amoralitatea Web-lui, versiunea 2.0), Carr a criticat calitatea proiectelor informationale de genul Wikipedia si blogosfera, pe motivul ca ar avea o influenta net negativa asupra societatii prin eliminarea alternativelor profesionale. Carr argumenta ca dominatia paginilor Wikipedia in majoritatea cautarilor pe Google reprezinta o consolidare periculoasa a traficului si autoritatii Internetului, ceea ce ar putea conduce la crearea a ceea ce el numea „plantatiile informationale” in care noi suntem noii scalvi.
Creand in august 2007 cuvantul wikicrats (birocratii Wikipedia), evident un sens peiorativ pentru administratorii Wikipedia, Carr critica tendinta Wikipedia de a dezvolta sisteme de reguli complexe si birocratice mai accentuate, un fel de casta privilegiata.
In cartea Superficialii, din 2010, Nicholas Carr blameaza Internetul pentru faptul ca citim azi tot mai putine carti. Sigur, nu poate sa nu admita ca Internetul a acordat acces instantaneu la informatiile imposibil de obtinut altadata, prin motorul de cautare Google, a facut posibile legaturile instantanee intre oameni si comunitati aflate la mari departari sau a usurat plata facturilor, a biletelor de avion, a rezervarilor la hotel si chiar cititul cartilor in format electronic.
Dar, in acelasi timp, spune Carr, Internetul a afectat felul in care lucreaza creierul nostru. Web-ul incurajeaza click-ul (apasarea butonului pe mouse) si flick-ul (defilarea paginilor). Incetam sa mai citim carti (romane, poezie) si in curand, tot ce creierul va dori, va fi sa faca click si flick si nimic mai mult. Incet-incet, mintea noastra lineara si literala va deveni „mintea de ieri”. Si neurocercetatorii cunosc faptul ca materia cenusie este maleabila si plastica. Si cum Internetul remodeleaza si reconecteaza cre-ierul, circuitele cerebrale vechi care erau setate pentru cititul cartilor, devin inutile si dispar.
Soricelul mananca din cascavalul gri
Tehnologia din jur nu ne afecteaza doar opiniile, ci schimba si modurile de perceptie. Ramane o intrebare fara raspuns: va schimba Internetul specia umana, influentandu-i decisiv organismul si evolutia? Studiile genetice arata ca doar in ultimii 5.000 de ani s-au modificat 7% din genele umane, iar acest proces de modificare nici macar nu necesita mii de ani, ci doar cateva generatii.
Pe de alta parte, creierul este foarte deschis la informatie si orice schimbare din mediu care favorizeaza schimbul de informatie este foarte probabil sa fie identificata in creier. Era digitala (computerul, internetul) a creat deja dependenta, ca la droguri. Dependenta de Internet este recunoscuta, mai nou, ca o tulburare psihica, iar ea este cel mai bun exemplu al impactului pe care il are internetul asupra creierului. Pana la urma, in era Internetului platim un pret pentru tentatia pe care o manifestam vizavi de informatia digitala.
Pretul este, printre altele, in afara de scaderea capacitatii de concentrare (efectul click si flick), cresterea impulsivitatii, lectura superficiala a textelor, scaderea creativitatii. Ca sa nu mai vorbim despre senzatia falsa ca „ne informam”, cand in realitate trecem pe la suprafata informatiilor. Ne informam superficial, nu ne mai „mobilam” creierul cu informatii din activitate analoga, cum ar fi cititul (si intelegerea cartilor), nu ne culturalizam, devenim inculti si analfabeti. Un paradox care poate fi subiectul unei carti.
Vrem sa aflam repede si uitam repede. Vrem o recompensa imediata (de pe o pagina web) si dispar reflexivitatea, meditatia, „rumegarea” unei informatii pe care cititul unei carti tiparite le oferea. Prin browsing-ul (rasfoirea) pe Internet aflam o multime de informatii, dar dependentul de Internet nu are discernamant sa „cearna” informatiile, sa le caute pe cele profesioniste si sa le elimine pe cele superficiale, fara valoare. Ca o ironie, tocmai informatiile sumare sunt preferate de internautii de azi care nu mai au un profesor pe post de mentor. Unii incearca un asa-numit brain fitness (exercitiu cerebral) care sa compenseze afectarea atentiei si a gandirii profunde cauzate de browsing. Brain fitness-ul este un nume generic pentru exercitiile special create in vederea antrenarii creierului. Numai ca si acest brain fitness este tot o creatie a Internetului, asa ca sunt prinsi in capcana unui cerc vicios. Mouse-ul (soricelul), nelipsit la browsing-ul pe Internet, mananca din creierul nostru ca dintr-un cascaval, si asta fara sa ne dam seama. Ca sa nu mai vorbim despre efectele unei privari temporare de Internet. Ca in cazurile curelor de dezintoxicare, si aici vorbim de sevraj.
Studiile arata ca privarea de Internet produce frustrare, stari de nervozitate, iar la unii chiar dureri de cap. Oricum ar fi, am intrat in era digitala, nu mai putem scapa de ea. Cata vreme exista curent electric, era digitala exista. In lipsa acestuia, pusi in fata golului produs de disparitia lumii virtuale, vom sti sa apreciem ceea ce este fizic, analog, real. In lipsa becului electric, stramosii nostri citeau la lumina lumanarii. Si cat mister se nastea de aici…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii