Despre studiile unor cunoscuti astrofizicieni privind nasterea si forma Universului am scris in mai multe randuri in aceasta pagina. Exista si in Romania oameni care au emis unele considerente legate de acest subiect. Unul dintre acestia este ing. Nicolae Dimaca, autorul a doua lucrari interesante intitulate Din alt punct de vedere si Fenomenul Q. Prezentandu-si cartea Fenomenul Q, Nicolae Dimaca spune ca este vorba despre o teorie care se refera la formarea si functionarea intregului Univers. La baza acestei teorii stau multe observatii care se bazeaza pe imbinarea perfecta a fenomenelor naturale, cu multa logica, intuitie si observatii indelungate. Teoria ne face sa intelegem ca singura proprietate a materiei, cea magnetica, este cea care a organizat Universul intr-un mecanism perfect.
Complexitatea si importanta acestei proprietati a facut ca dupa Big Bang, materia sa se organizeze in prima faza sub forma unor particule foarte mici (praful cosmic), iar in a doua faza, sub forma unor corpuri ceresti. Aceasta singura proprietate a materiei, magnetismul, a generat formarea, prin efectul de dinam, a unei a doua forte care este cea electrica. Aceste doua forte au capacitatea de a organiza materia intr-un sistem planetar foarte complex. Astfel s-au dezvoltat toate Galaxiile in jurul Centrului Galactic. Tot asa, pe Pamant s-au format lanturile muntoase, continentele, dar si apa pe corpurile ceresti.
In Fenomenul Q, ne este prezentata legatura intre cutremure si vulcani, fenomenul natural care face ca Soarele sa straluceasca atat de puternic dar si alte fenomene naturale care pana acum nu au fost intelese suficient de bine, cum ar fi gravitatia, cea care l-a pacalit chiar si pe Isaac Newton. Pentru ca vestitul mar al lui Newton, scrie Nicolae Dimaca in Fenomenul Q, este atras de Pamant altfel, si nu gravitational, cum a crezut celebrul fizician si altii dupa el!
Gravitatia curcubeului
Toate bune si frumoase cu teoria Big Bang-ului din care s-ar fi format Universul, numai ca el nu pare a fi existat in realitate. Evident, e curios sa afirmi ceva despre o teorie care exista doar pe hartie, dar doi cercetatori egipteni s-au incumetat sa combata teoria Big Bang-ului cosmic, sustinand intr-o lucrare publicata de Journal of Cosmology and Astroparticle Physics ca efectul gravitatiei este resimtit in mod diferit de variatele lungimi de unda ale luminii, de unde sugestia „curcubeului”.
Daca teoria lor este corecta, asta inseamna ca Universul nostru se intinde intr-un timp infinit si fara niciun punct singular de unde sa fi pornit, sau unde sa fi sfarsit cum sustine teoria Marii Explozii, si cum crede si Stephen Hawking (Big Crunch, spunea el, adica Marea Implozie, aflata la capatul Marii Explozii, Big Bang). Acest scenariu duce la teoria „gravitatiei curcubeu”, o teorie care nu este larg acceptata de fizicieni (un motiv fiind ca ar trebui sa-si nege sustinerea neconditionata pentru teoria Big Bang, formulata pentru prima data de Alexander Friedmann in anul 1922). „In teoria gravitatiei curcubeu, particulele cu energii diferite vor vedea diverse concepte spatiu-timp, diferite campuri gravitationale”, afirma Adel Awad, de la Centrul de fizica teoretica de la Zewail, Egipt.
Cercetatorii egipteni vorbesc despre doua inceputuri posibile ale Universului, bazate pe interpretari usor diferite ale consecintelor gravitatiei curcubeului. Primul s-ar putea formula astfel: daca timpul ar fi dat inapoi, Universul ar deveni unul mai dens, apropiindu-se de o densitate infinita, dar pe care nu ar atinge-o niciodata. In celalalt scenariu, Universul ar fi fost de o densitate imensa, extrema, dar finita. In ambele scenarii, sustine profesorul Awad, urmarind calea materiei si a luminii din Univers, aceasta nu ar putea provoca un punct mic infinit al originii, sustinut de teoria Big Bang-ului.
De unde provine apa cosmica?
In lucrarea intitulata Din alt punct de vedere ing. Nicolae Dimaca sustine o noua teorie despre formarea apei pe un corp celest, in special pe Pamant. Initial, Pamantul era la fel cum este si Soarele in acest moment. Era o sfera de materie incandescenta care odata expulzata din planeta mama, neavand posibilitati de a-si mentine temperatura initiala a inceput sa intre intr-un proces indelungat de racire influentat fiind de mediul extern, Cosmosul, care este lipsit de energie termica, temperatura cosmica fiind zero absolut (-273ş C).
Procesul de racire a continuat si continua si in prezent. Efectul acestei raciri este aparitia unei cruste de minerale care treptat se ingrosa. Odata cu aparitia scoartei terestre incepe si fenomenul de formare a apei. Materia incandescenta emana in permanenta, pe langa multe alte gaze, si vapori de apa pana intra in starea de agregare solida. Fenomenul este asemanator cu lava aruncata din cosul unui vulcan care se solidifica la atingerea temperaturilor mai joase din atmosfera.
Procesul de degazeificare a magmei incandescente care trece din starea de agregare lichida in starea de agregare solida inseamna aparitia fenomenului de formare a apei. Vaporii de apa, odata ajunsi la suprafata scoartei, la temperaturi mai joase, se transforma in apa. Imensele cantitati de apa care se gasesc in albiile oceanelor sau a marilor, in fluvii si in atmosfera au provenit din acest fenomen de degazeificare a materiei incandescente care se afla imediat sub scoarta solidificata. Odata cu formarea apei incepe si circuitul ei in atmosfera.
Vaporii de apa fiind mai usori decat gazele care compun atmosfera se ridica pana cand se formeaza un echilibru de presiune, acea zona este zona unde se formeaza norii de ploaie. O parte din vaporii de apa se transforma in aschii foarte mici de gheata care unindu-se intre ele formeaza grindina. O mica parte din aceste aschii minuscule de gheata migreaza in spatiul cosmic. Cu timpul, aceasta pierdere a apei in spatiu va duce la uscarea iremediabila a planetei noaste, cum de altfel s-a intamplat cu planetele apropiate. Cel mai elocvent exemplu este planeta Marte. Pe suprafata ei se vad foarte multe urme de foste fluvii si albii de mari. Acelasi proces de formare a apei se intalneste in preajma tuturor stelelor, sub o alta forma.
In Cosmos, daca nu sunt atrase de alte planete, particulele de gheata se atrag reciproc, se compacteaza si se transforma in comete de gheata. Teoriile actuale sustin ca apa de pe Terra s-a format din asemenea comete de gheata. Este partial adevarat, acest proces nu este foarte des intalnit in natura, se intampla foarte rar dar din pacate cand se formeaza este si foarte periculos. Acelasi fenomen se produce in special in zona coastelor americane sub forma de uragane.
Fara procesul de degazeificare a magmei care se solidifica in permanenta imediat sub scoarta terestra, apa nu s-ar acumula in cantitati asa de mari pe Terra. Ramane un mister de ce celelalte planete ale Sistemului nostru solar au ramas fara apa, fara de care nici viata nu poate exista si de ce doar pe Pamant inca exista.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii