În ultimii 20 de ani, era digitala încearca sa înlocuiasca lumea fizica (analoga), iar internetul a intrat definitiv în lumea reala. Aproape ca nu ne mai putem imagina cum ar arata viata noastra fara aceasta noua realitate. Viziunile s.f. referitoare la Univers exista de vreo câteva decenii bune, printre cele mai nastrusnice fiind cea care afirma ca Universul nu este o lume reala, fizica, alcatuita din galaxii, stele si planete, ci o imensa holograma. Sa nu uitam, holografia a fost o descoperire din anii 40 a fizicianului ungaro-britanic Dennis Gabor pentru care, în 1971, a si primit premiul Nobel pentru fizica.
În 1997, Juan Maldacena, fizician teoretician, o specialitate care ignora lumea fizica având ca singur sprijin calculele matematice, a propus ideea unui univers de „corzi vibratoare” care exista în noua dimensiuni (singurele dimensiuni ale lumii înconjuratoare fiind trei), plus una care este timpul, si ca acesta ar fi practic o imensa holograma.
Maldacena a intrigat lumea fizicii cu ideea „corzilor” care n-a fost niciodata dovedita (nici nu avea cum sa fie), dar nu cu multa vreme în urma, dupa cum scria revista Scientific American în 2013, Yoshifumi Hyakutake de la Ibaraki University din Japonia împreuna cu colegii sai au readus în atentie teoria lui Maldacena pe care au si confirmat-o în doua studii consecutive. În unul din aceste studii, Hyakutake a simulat pe calculator energia dintr-o gaura neagra precum si alte proprietati bazat pe predictiile teoriei corzilor, iar în celalalt studiu, el si colegii sai au calculat energia interna a unui cosmos fara gravitate. Cele doua calcule s-au suprapus, de aici si satisfactia lui Leonard Susskind, si el fizician teoretician, dar la Universitatea Stanford, unul dintre primii care au explorat teoria universului holografic si unul dintre fondatorii teoriei „corzilor”, care a calificat studiile echipei de cerceta-tori japonezi drept „o confirmare matematica a ceva de ce noi eram siguri ca trebuie sa fie adevarat”.
Desi e o teorie care nu rupe gura târgului, ideea lumii virtuale (holografice?) are si sustinatori, unii neasteptati. Din publicatia The Independent, preluata de Agerpres, Elon Musk, boss-ul companiilor Tesla si SpaceX, care este pe val pentru ca încearca un gen de rachete lansatoare reutilizabile, este aproape sigur ca traim într-un Univers artificial, care chiar daca nu e o holograma ar fi, de fapt, o simulare pe calculator, cam la fel ca în filmul „Matrix”. În cadrul unei conferinte din 2016 pe tema noilor tehnologii virtuale, Elon Musk a dat frâu liber imaginatiei, proprie mai degraba unui scriitor de proza s.f., afirmând ca exista doar „o sansa la câteva miliarde” ca lumea noastra sa nu fie inclusa într-o simulare pe calculator!
Donator de mari sume de bani pentru cercetari în domeniul Inteligentei Artificiale (AI), Musk a mai subliniat ca „spera ca predictia sa sa fie adevarata pentru ca altfel ar însemna ca lumea va avea un sfârsit”. Ideea lui de „univers simulat”, cam absconsa, pleaca de la observatia evolutiei tehnologice a ultimilor patru decenii: „Acum 40 de ani aveam doar Pong – doua dreptunghiuri si un punct”. Musk se refera la Pong, primul video-joc al companiei Arcade lansat de Atari în 1972 si care s-a bucurat de o popularitate sporita în anii 1970.
Utilizatorul misca pe ecran o „racheta de tenis” de forma unui dreptunghi pentru o „lovi” o „minge” sub forma unui punct. Cele doua dreptunghiuri si punctul miscator sunt considerate primele „personaje” ale jocurilor pe computer care azi, e drept, au ajuns la o complexitate greu de imaginat în urma cu 40 de ani. „40 de ani mai târziu”, spune Musk, „avem simulari 3D de calitate fotorealista în care milioane de oameni se joaca simultan si aceste simulari devin din ce în ce mai bune în fiecare an. Si în curând vom avea realitate virtuala, vom avea realitate augmentata (…) Jocurile (pe calculator) vor deveni imposibil de deosebit de realitate”.
Dar nu totul se rezuma la jocuri video pentru ca ideea este de cea de progres tehnologic într-un domeniu care încearca sa copieze cât mai fidel realitatea, numai ca numeric, digital, virtual. „În situatia în care viteza progresului tehnologic în acest domeniu ar scadea de 1000 de ori, comparativ cu situatia din prezent, si tot ne-am îndrepta foarte repede, relativ la o viata de om, spre acest viitor”. Iar cum acest viitor ne va aduce jocuri care vor fi imposibil de deosebit de realitate si care vor putea fi jucate de oriunde te-ai afla, „s-ar putea ca sansele sa ne aflam în «realitatea de baza» sa fie de ordinul a una la câteva miliarde”, a mai adaugat Musk.
Observând un progres tehnologic real, aflat într-o expansiune logaritmica, nu numai scriitorii s.f. îsi pot imagina ca lumea în care traim este de fapt o holograma sau o realitate virtuala si nu fizica, ci si specialistii în domeniul AI îsi imagineaza faptul ca noi traim de fapt într-un joc video pe computer fara sa ne dam seama. Ca metafora este chiar interesanta ideea, numai ca lumea exista si în afara unui joc video sau a unui calculator care practic e mort daca este scos din priza! Dar îngrijorarea lui Elon Musk nu se opreste la rolul jocurilor video realiste, ci la rolul dezvoltarii tehnologice din domeniul AI pentru viitorul planetei noastre.
Sigur, Musk raspunde cu un evaziv „probabil” la întrebarea cu privire la posibila noastra existenta într-un joc sau într-o simulare pe calculator, dar el este convins ca o astfel de realitate ar fi si dezirabila pentru ca altfel, cum ar fi în cazul unei calamitati planetare, „s-ar pune capat civilizatiei umane”. În fine, sa admitem ca jocurile video sunt azi de o complexitate incredibila în comparatie cu acum aproape o jumatate de secol, mai ales la nivelul graficii computerizate, ca evolutia tehnologica e benefica pentru umanitate, dar sa nu uitam ca si nivelul de violenta al acestor jocuri, recunoscut atât de producatori cât si de analistii fenomenului duce umanitatea într-un con de umbra la fel de periculos ca si oprirea acestei dezvoltari fara precedent.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii