Situat intr-o depresiune la poalele Muntilor Antiliban, orasul Damasc este nu doar capitala Siriei ci si un loc incarcat de legende si traditii. Se spune ca aici s-au nascut, pe lânga agricultura si alfabet, filozofia, comertul si arta diplomatiei. Damascul si-a disputat titlul de cel mai vechi oras din lume cu Aleppo si mai târziu cu Hama, aflat la jumatatea distantei intre cele doua. Cercetatorii au fost insa de acord ca Damascul ramâne cea mai veche capitala in functiune din lume.
Locuitorii orasului il numesc Dumash-qash-Sham, sau Sham, dupa fiul cel mare al lui Noe, despre care Biblia ne spune ca s-a stabilit in acest loc dupa Potop. La Mari, pe Eufrat a fost gasita o tablita de argila din neolitic, pe care era gravata prima mentiune a orasului. De asemenea un document pe papirus noteaza faptul ca Damascul facea comert cu Egiptul cu mult, mult timp inainte de Hristos. De fapt cercetatorii considera ca orasul a fost inaltat cu 16 secole inaintea acestui eveniment. In mileniul al II-lea i.Ch., Damascul era capitala regatului arameenilor, a populatiei semita alungata de asirieni din Siria.
In anul 538 i.Hr. orasul este cucerit de Cirus, regele Persiei, care l-a transformat in capitala sa si, in anul 333 i.Hr., sub Alexandru cel Mare, devine centrul unui imperiu care se intindea de la Mediterana estica pâna in Afganistan. In anul 648 i.Hr. sosesc aici romanii, anul respectiv marcând inceputul unei adevarate epoci de aur a Damascului. Pe fundatiile vechii cetati se inalta un oras magnific, unul dintre cele mai frumoase din intregul imperiu. Constituia un cap de pod intre Europa si }arile din est, iar sabiile si tesaturile lui ajunsesera vestite in toata lumea.
In anul 34 d.Hr. pe drumul Damascului calatorea demnitarul roman Saul din Tarsus, când a avut acea viziune orbitoare, care l-a facut sa imbratiseze credinta crestina, pe care o hulise pâna atunci. Dus in Damasc si botezat de Anania, isi recapata vederea si din prigonitor al celor ce credeau in Evanghelie devine Sfântul Apostol Pavel. Datorita convergentei dintre sacru si profan, puterea episcopului de Damasc devine atât de mare, incât nu este depasita decât de aceea a patriarhului din Antiohia.
In 395 isi pune amprenta asupra orasului civilizatia bizantina dar dupa câteva secole sosesc din Peninsula Araba trupele califilor umayyazi si locuitorii sunt convertiti, de mai multe ori cu forta, la islamici. Damascul devine astfel prima mare capitala musulmana a lumii.
Orasul vechi este inconjurat de ziduri inalte, iar centrul acestuia este reprezentat de Marea Moschee. Aceasta a fost ridicata pe locul unei biserici crestine inchinata lui Ioan Botezatorul, care se inaltase pe locul unui templu roman al lui Jupiter, care la rândul sau fusese construit pe ruinele unui templu aramean inchinat zeului Hadad. Constructia moscheii a inceput in anul 705 din ordinul califului al-Walid ibn-Abdul Malik. Lucrarea a durat 10 ani iar cheltuielile au fost fabuloase pentru vremea respectiva. Impresionanta era poarta principala – Poarta Paradisului – iar curtile interioare erau inconjurate de coloane, unele luate chiar de la ruinele templului lui Jupiter. Frescele si mozaicurile care acopereau peretii au fost distruse in mare parte de un incendiu in 1893. Califul gasise un mod inteligent de a ocoli interdictia principiului islamic de a reproduce figuri si fapte omenesti, spunând ca acestea reprezinta istoria orasului.
In Damasc se mai afla si mormântul Sfântului Ioan Botezatorul, un mausoleu impresionant inchinat lui Saladin, cel care i-a infrânt pe cruciati in secolul al XII-lea si biserica subterana a lui Ananias, ascetul canonizat mai târziu, la care a gasit refugiu Sfântul Pavel. Labirintul de stradute cu gradini interioare pline de flori reprezinta o legatura concreta intre prezent si trecut, intre est si vest si chiar intre sacru si profan. Dupa anul 750, Damascul a pierdut din importanta in favoarea Bagdadului, dar a continuat sa aiba o mare influenta in arhitectura oraselor arabe, in special in cele spaniole din Andaluzia si Cordoba, iar trandafirii sai au devenit motiv decorativ in Alhambra. Comertul continua sa fie infloritor cu toate ca orasul a avut de suferit in timpul cruciadelor si mai ales in 1400 când a fost jefuit de trupele mongole ale lui Timur Lenk.
In 1516 s-au stabilit aici otomanii care au ramas la putere pâna la sfârsitul Primului Razboi Mondial. S-au construit cladiri magnifice, porti impunatoare, multe bai publice (hamamuri), piata de mirodenii, si mai ales palatul Azem, care gazduieste acum Muzeul de Arta si Traditii.
IRINA STOICA
Comentarii