Multi creatori, indiferent de domeniu, au fost nevoiti sa accepte gazduirea unei tari straine sau au preferat, din varii motive (constrângeri strict personale sau politice), sa aleaga o existenta cât mai departata de tarâmul natal. În privinta pictorilor, multi dintre marii maestri ai lumii s-au stins departe de patria-mama. Recordul de distanta cred ca îl detine Paul Gauguin. Nascut la Paris, el moare în conditii exotice tocmai în Insula Atuona, Insulele Marchize, Polinezia franceza. Era anul 1903. În 1978, un alt nebun frumos, poetul si cântaretul belgian Jacques Brel, este înmormântat în acelasi cimitir, la câtiva metri de Gauguin. Ce cautau acesti mari creatori atât de departe de tara lor?
Un alt exemplu ilustru este Leonardo da Vinci. Ce poate fi mai italian decât giganticul om al Renasterii (care poarta numele unei localitati italiene) si de ce a murit el în Franta? În 1515, Leonardo îl cunoaste pe Francis I, regele Frantei, prin intermediul papei Leon al X-lea. Maestrul îi face cadou suveranului francez un leu mecanic care putea merge, iar din burta sa ieseau flori. Un an mai târziu, Leonardo intra în anturajul regal si Francis I îi pune la dispozitie un conac impresionant, lânga propriul castel de la Amboise (de altfel, conacul Clos Lucé si castelul erau legate printr-un tunel). Acolo a murit marele renascentist, în bratele regelui. Oare uitase de Italia?
Un caz aparte îl reprezinta marele maestru al neoclasicismului francez Jacques-Louis David. S-a nascut la Paris si a murit la Bruxelles, în autoexil. Acest impresionant pictor, cu stilul sau inconfundabil, a fost implicat în politica, fiind un adept înfocat al lui Napoleon Bonaparte. Dar moartea acestuia si revenirea Bourbonilor la putere a fost de nesuportat pentru David. El facuse parte din comisia care l-a trimis la esafod pe Ludovic al XVI-lea, si cu toate acestea, Ludovic al XVIII-lea îl iarta si-i ofera o slujba importanta la Curte. Consecvent cu principiile sale, pictorul care-l vazuse pe Napoleon trecând Alpii pe un armasar alb, desi calarise un catâr, se retrage la Bruxelles, unde moare. Inima sa este adusa si îngropata la Pcre Lachaise, în semn de recunostinta. Unde este inima lui Brâncusi? „Românul de piatra” a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse (Paris) si nimeni nu si-a adus aminte de Hobita în acele momente.
Textul nostru nu poate cuprinde, desigur, toate numele ilustre de pictori care au murit departe de tara. Ne mai gândim la Nicolas Poussin (francez mort în Italia), la bizarul El Greco (cretan mort în Spania), la expansivul Tiepolo (italian mort în Spania), la înneguratul Goya (spaniol decedat în Franta), la tulburatorul Vincent van Gogh (olandez mort în Franta), la tristul Amedeo Modigliani (italian mort în Franta), la „ciudatii” Piet Mondrian („regele grilajelor universului”, olandez decedat în SUA) si Wasili Kandinski (rus mort în Franta) si altii care si-au construit cariera pe meleaguri în care se vorbea alta limba decât cea materna. Ma gândesc în final la moldoveanul George Enescu, a carui inima a ramas si ea la Paris, in cimitirul Pcre Lachaise.
PAUL IOAN
Comentarii