Emblematica pentru viata spirituala a Capitalei, Biserica „Sfântul Mina” – Vergu din Bucuresti se afla în apropiere de Piata Unirii.
Sfântul Mina este unul dintre sfintii martiri ai bisericii noastre, originar din Egipt. A trait în timpul împaratilor Diocletian si Maximian între 286-304. Refuzând sa se închine idolilor a fost arestat si condamnat la moarte prin decapitare. Moastele sale au fost aduse în biserica din Bucuresti, care îl praznuieste din 1874.
Locasul dateaza din anii 1724-1725, din vremea domnitorului Nicolae Alexandru Voievod, cei mai importanti dintre ctitori fiind: Domnita Ancuta Brâncoveanu, sora Domnitei Balasa, mitropolitul Daniil al Ungro-Vlahiei si paharnicul Vergu. Spatarul Mihail Cantacuzino o numeste „Scoala Vergului” pentru ca avea în apropiere o scoala.
Domnita Ancuta care, dupa cât se pare, are o contributie baneasca esentiala, este îngropata în biserica, iar în cronica din 1828 a lui Dionisie Fotino, asezamântul apare drept ctitorie brâncoveneasca, alaturi de Biserica Domnita Balasa.
Biserica a fost avariata grav de cutremurele din 1838 si 1853. A ars în marele incendiu din noaptea de Pasti din 23 martie 1847. A fost refacuta si lucrarile sunt terminate în 1874, când au fost aduse de la Biserica Stelea moastele Sfântului Mina si icoana facatoare de minuni care îl reprezinta.
Locasul a fost renovat în anul 1900, la cererea primarului general al Capitalei, C.F. Robescu. Cu acest prilej a fost adaugat pridvorul de la intrare.
Pictura a fost refacuta în 1901 de preotul pictor Vasile Damian, iar dupa cutremurul din 1940 este din nou restaurata dupa proiectele arhitectului Constantin Joja. In 1945 se consolideaza turla mare si alte reparatii sunt facute dupa cutremurul din 1977, pictura fiind restaurata de pictorul Gheorghe Busuioc. A fost resfintita la 10 iulie 1981.
Biserica este în forma de nava, cu absida altarului poligoala. Are o turla mare pe naos si una mai mica, de fapt clopotnita, pe pronaos. Ferestrele mari, terminate în arc semicircular, au ancadramente ornamentate, iar în interior sunt înfrumusetate cu vitralii. Sunt grupate câte doua la naos si câte trei în dreptul pinioanelor, ce sugereaza absidele laterale. Fatadele simple sunt împartite de un brâu de caramida si prezinta în registrul superior sub cornisa un brâu decorat cu motive geometrice.
IRINA STOICA
Comentarii