Nu în putine cazuri este indusa înca din copilarie ideea ca inflamatia brusca a apendicelui (apendicita) este un semnal secundar a unui efort fizic prea mare.
În primul rând, precizam ca afectiunea în sine se numeste apendicita, iar nu partea de organ în sine care are de suferit – acel segment de aproximativ 10 centimetri situat la începutul intestinului gros; organ care, extirpat, determina disparitia problemelor, fara efecte agresive asupra organismului.
Cauzele bolii sunt multiple: reziduuri de materii fecale, un corp strain sau compresia externa pot obstructiona apendicele si pot duce la cresterea si inflamatia bacteriilor. Desi este o interventie chirurgicala minora, ea trebuie efectuata în cel mai scurt timp posibil de la aparitie, deoarece poate duce la complicatii, uneori chiar foarte grave.
În medie, incidenta apendicitei a scazut în multe tari, datorita mai multor factori, inclusiv schimbarilor în obiceiurile alimentare cu un aport sporit de fibre si o igiena îmbunatatita, ceea ce a redus numarul de infectii enterice.
Cu toate acestea, apendicita acuta ramâne cea mai frecventa cauza de spitalizare pentru dureri abdominale acute si reprezinta 30% din procedurile de chirurgie digestiva, afectând preponderent persoane sub 20 de ani.
Ca simptome, în general, pacientul prezinta dureri abdominale sub si la dreapta ombilicului si mai putin sub ficat. Intensitatea durerii este similara cu o senzatie de rasucire sau crampe si creste treptat în primele 24 de ore.
În 60% din cazuri, pacientii prezinta febra usoara (37,5-38,5ºC), dar pot aparea, de asemenea, greata, varsaturi si constipatie. La copiii sub 3 ani, apendicita poate declansa si alte semne clinice care îngreuneaza diagnosticul: insomnie, neliniste, diaree, pierderea poftei de mâncare sau febra mare.
Operatia (apendicectomie) implica îndepartarea apendicelui infectat. Pacientul nu trebuie sa manânce câteva ore înainte de a primi fluide intravenoase pentru a asigura hidratarea si a permite administrarea de medicamente (antibiotice si analgezice).
Dupa consultarea unui anestezist, se efectueaza interventia chirurgicala, pe baza constatarilor clinice si de laborator. În 95% din cazuri, procedura se efectueaza laparoscopic, tehnica minim invaziva ce permite chirurgului sa ajunga la apendice prin incizii mici (1-3 centimetri) în care se introduc instrumente lungi si subtiri, împreuna cu o camera video miniaturala.
Operatia se efectueaza întotdeauna sub anestezie generala. În restul de 5% din cazuri, chirurgul nu efectueaza laparoscopie, ci face o incizie în abdomen. A doua zi dupa operatie, pacientul îsi poate relua, de obicei, alimentatia si, în absenta complicatiilor, va putea fi externat. Totusi, sofatul si ridicarea obiectelor grele nu sunt indicate timp de minim o saptamâna dupa spitalizare; activitatile fizice trebuie reluate treptat, dupa trei saptamâni.
Îndepartarea apendicelui permite vindecarea, însa fara interventie chirurgicala, boala poate duce la complicatii precum:
– abces apendicular: în apendice se formeaza o cavitate umpluta cu puroi. Febra este apoi foarte mare si starea generala a pacientului se deterioreaza. Abcesul trebuie drenat foarte repede;
– peritonita: abcesul se rupe în peritoneu, membrana care înconjoara organele abdominale. Durerea creste si se raspândeste în tot abdomenul. Este necesara o interventie chirurgicala de urgenta.
Daca apendicita ramâne neconfirmata, medicul poate sugera monitorizare la domiciliu sau spitalizare pentru a urmari progresia simptomelor si a clarifica diagnosticul. Aceste masuri sunt pentru a evita interventiile chirurgicale inutile, deoarece alte afectiuni pot provoca dureri în fosa iliaca dreapta: probleme cu trompele uterine sau ovarele la femei, boli intestinale etc.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii