În Europa secolului al XVI-lea, alchimia putea fi mai mult decât o curiozitate pentru oameni fascinati de misterele naturii. Pentru regi si principi, ea putea deveni o adevarata obsesie.
Visul de a transforma metalele obisnuite în aur promitea nu doar bogatie, ci si accesul la una dintre cele mai mari taine ale Universului. Iar acolo unde exista un asemenea vis, nu lipseau nici oamenii dispusi sa pretinda ca îi cunosc secretul.
Georg Honauer a fost unul dintre ei. Nascut în 1572, la Olomouc, în Moravia, în actuala Republica Ceha, Honauer a ajuns în 1596 la curtea din Stuttgart a lui Friedrich I, ducele Württembergului.
S-a prezentat drept un aurar priceput si, mai ales, drept un alchimist capabil sa faca ceea ce generatii întregi de alchimisti încercasera fara succes: sa transforme fierul în aur. Ducele l-a crezut. Si nu doar atât. Friedrich era el însusi fascinat de alchimie, pe care oamenii epocii o priveau în acelasi timp ca pe o forma de stiinta si ca pe o arta învaluita în mister si ocultism.
Daca Honauer avea într-adevar secretul transmutarii metalelor, recompensa urma sa fie uriasa. Pentru experimentele sale, alchimistul a cerut cantitati impresionante de materiale. Aproape doua tone de fier au fost aduse special pentru proiect.
Au urmat peste o mie de livre de salpetru, aproape doua mii de livre de plumb, precum si cantitati importante de „arama alba”, antimoniu si alte substante necesare presupuselor experimente. Ducele a transformat chiar resedinta sa de vara din Stuttgart într-un laborator si i-a pus la dispozitie si alte spatii în apropiere de Kirchheim unter Teck. Tot ce mai lipsea era aurul.
Experimentele au continuat, materialele s-au consumat, iar promisiunile au fost probabil urmate de noi explicatii si noi cereri. În cele din urma, rabdarea lui Friedrich s-a terminat. Honauer nu mai era un alchimist promitator, ci un om suspectat ca îl înselase pe duce. A urmat ordinul de arestare.
Honauer a înteles însa ca situatia devenise periculoasa si a fugit din Stuttgart. Ducele nu s-a multumit sa-l caute discret. A comandat realizarea unor afise ilustrate de urmarire, care au fost raspândite în regiune.
În cele din urma, Honauer a fost capturat. Procesul i-a adus condamnarea la moarte. Nu era acuzat doar ca îl fraudase pe duce, ci si ca pretinsese în mod fals ca apartinea nobilimii. Pentru executia sa, Friedrich a pregatit o pedeapsa care avea sa transforme moartea lui Honauer într-un spectacol public si, mai ales, într-o ironie greu de egalat. Ducele a ordonat construirea unui esafod urias din fierul pe care Honauer promisese ca îl va transforma în aur.
Structura avea aproximativ 12 metri înaltime si era decorata cu sfere ornamentale si lanturi. A fost ridicata pe un soclu special din piatra si, pentru ca batjocura sa fie completa, esafodul a fost chiar aurit. Pe 2 aprilie 1597, Georg Honauer a fost adus în fata multimii.
Purta o tunica luxoasa, bogat brodata, din brocart cu fire de aur. Apoi a fost spânzurat pe constructia facuta din metalul pe care pretinsese ca îl poate transforma în aur. Executia a fost intens mediatizata pentru acea epoca.
Ironia este ca avertismentul nu a functionat prea bine. În anii urmatori, Friedrich I a fost înselat de cel putin alti trei oameni care pretindeau ca pot produce aur prin transmutarea metalelor. Si ei au esuat, au fost executati. Au sfârsit pe acelasi esafod de fier, devenit între timp unul dintre cele mai sinistre simboluri ale Württembergului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii