Cititorul nostru dr. ing. Valerii (sau Valeriu) Silly ne atrage atentia asupra unei greseli de datare aparute în revista Magazin. Si cum recunoaste ca datarea cu pricina fusese preluata din documente academice, gaseste nimerit de a ne trimite o lucrare extrem de interesanta, al carei autor este, referitoare la „Reforma calendarului (erori sistematice)”, lucrare în care atragea atentia si Academiei Române „asupra unor erori privind datarea, observate în documentele de baza ale Academiei”, inclusiv în paginile dedicate membrilor ei. Lucrarea dr. ing. Valerii Silly arata felul în care s-a facut corectarea Calendarului Iulian atunci când în România s-a trecut oficial la Calendarul Gregorian, cel folosit azi, subliniind documentat erorile strecurate între timp.
Amintind pe scurt, într-o scurta istorie a introducerii Calendarului Gregorian în Europa, Valerii Silly se opreste si la situatia din România: „În Tara Româneasca… aflata în umbra celor doua mari imperii conservatoare, rus si otoman, conjunctura politica nu era defel favorabila reformelor. O încercare a domnitorului Alexandru I. Cuza, menita sa introduca calendarul pe stil nou…s-a soldat cu un esec din cauza mentalitatilor retrograde a politicienilor si prelatilor vremii… O alta încercare de reforma a calendarului a fost initiata de ministrul prof. acad. Spiru Haret (1851-1912) si de Stefan Hepites (1851-1922), directorul Institutului meteorologic care, alaturi de oameni de stiinta de renume precum prof. Nicolae Coculescu (1866-1952), fondatorul Observatorului Astronomic Bucuresti, prof. Gheorghe Titeica, prof. David Emmanuel si altii, au elaborat în 1900 proiectul de lege „pentru introducerea calendarului apusean drept calendar al statului în viata civila”, proiect ramas în suspensie aproape doua decenii”. Calendarul Gregorian s-a impus totusi în România la sfârsitul Primului Razboi Mondial. „Din decembrie 1918, pe teritoriul României Mari erau temporal în vigoare doua calendare: Calendarul Gregorian pe stil nou, în Transilvania, Banat si Bucovina, si Calendarul Iulian, de stil vechi, în Vechiul Regat si Basarabia”. Era nevoie de o reglementare rapida a acestei situatii motiv pentru care „din initiativa fortelor armate, a fost adoptat un decret-lege în data de 24 ianuarie 1919 care prevedea introducerea stilului calendaristic Gregorian în armata româna”.
Initiativa fortelor armate române de a asigura sincronizarea datelor calendaristice din tara cu cele externe nu a ramas singulara, urmând alte decrete-lege elaborate de Ministerul Cultelor si al Justitiei care au prevazut adoptarea Calendarului Gregorian începând cu ziua de 1 aprilie 1919, astfel ziua de 1 aprilie devenind 14 aprilie 1919. Dar trecerea de la un stil calendaristic la altul a cauzat si numeroase erori de interpretare. Astfel, scrie dr. ing. Valerii Silly în lucrarea sa, „adoptarea cu întârziere a Calendarului Gregorian si conditiile complexe în care a avut loc punerea acestuia în practica au condus la aparitia unor diferente între datele cronologice esentiale privind evenimente si persoane prezentate în izvoare din România si din alte tari. (…) Daca în mod curent, pe scara vietii unui om, o diferenta de 10-13 zile pare nesemnificativa si poate fi trecuta cu vederea, în schimb, pentru evenimentele de importanta istorica si pentru marile personalitati implicate în istorie o asemenea diferenta trebuie avuta în vedere pentru a nu crea confuzii”.
Lucru perfect adevarat, motiv pentru care lucrarea „Despre reforma calendarului. Erori sistemice” conceputa de dr. ing. Valerii Silly ar trebui sa fie prezenta în toate marile biblioteci nationale, centre universitare sau academice. Pentru ca cercetatorii ar avea posibilitatea sa îndrepte erorile pe care autorul le prezinta detaliat în lucrarea sa si pe care, din lipsa spatiului, noi nu le putem aminti.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii