Da, în Grecia antica realizarea de blesteme care sa aiba o marja de credibilitate absoluta a devenit la un moment dat o afacere foarte profitabila, care presupunea si un vast inventar pe masura. La Atena, cel mai inspirat era sa nu te afisezi ca proprietar al unei taverne, caci între acesti oameni cu stare exista o rivalitate feroce, asa cum o dovedesc mai multe tablite de plumb vechi de 2.400 de ani, pe care sunt inscriptionate blesteme funeste. Iar totul duce cu gândul la o comanda executata de un adevarat profesionist în domeniu.
Macabrele placute de plumb
„Hecate, Artemis si Hermes, îndreptati-va ura împotriva Phanagorei si a lui Demetrios, împotriva tavernei lor, proprietatii lor si bunurilor lor. Îi voi alatura pe dusmanii mei, Demetrios si Phanagora, în sânge si cenusa, de toti mortii. În urmatorii patru ani nu veti fi eliberati. Te voi prinde într-un astfel de cleste, Demetrios, cât mai strâns cu putinta si voi arunca o «ureche de câine» asupra limbii tale.”
Este doar un fragment dintr-un blestem inscriptionat pe una dintre cele cinci tablite descoperite în anul 2003 într-un cimitir din apropierea Pireului, la Atena, ulterior studiate si descifrate, constatându-se continutul lugubru al mesajului. Toate aceste obiecte au servit drept suport pentru respectivele blesteme. Potrivit unui studiu publicat în revista germana Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik, acestea ar fi fost comandate de proprietarul unei taverne pentru a face rau unui numar de patru cupluri de proprietari rivali.
Placutele au fost gasite pliate si strapunse de cuie de fier, îngropate împreuna în mormântul unei femei moarte la începutul secolului al IV-lea î.Ch. Se presupune ca acest amplasament a fost ales dintr-un soi de comoditate – o maniera de a le aseza sub pamânt, cât mai aproape de zeii lumii subterane. Divinitatile elene mentionate în texte (Hecate, Hermes si Artemis) sunt de altfel descrise ca fiind chtoniene, altfel spus erau invocate cu un rol specific teluric.
O realizare profesionista
Patru dintre tablete contin texte similare atât ca mesaj, cât si ca stil de formulare. A cincea este goala si, potrivit Jessicai Lamont, autoarea sus-amintitului studiu, ar fi putut servi drept suport pentru un blestem formulat oral. Studiind în amanuntime una dintre tablite în mod special, cercetatoarea a dedus ca era vorba, fara doar si poate, despre o comanda, fapt evocat de stilul îngrijit, chiar poetic. Totusi, fiecare dintre ele se referea la un alt cuplu care avea aceeasi ocupatie ca initiatorul practicii magice.
În Grecia antica, aceasta zona a Atenei era un loc de trecere prosper, beneficiind de traficul dintre portul Pireu si centrul orasului. Prin urmare se presupune ca tavernele erau relativ numeroase, iar meseria cu pricina era cunoscuta pentru intrigile si înselatoriile ce o caracterizau. Între altele, invocarea „urechii de câine” în blesteme – expresie ce desemneaza cea mai rea combinatie de zaruri posibila, la vechii greci – pare sa indice faptul ca tavernele serveau si ca sali de jocuri de noroc.
Astfel se face ca o rivalitate comerciala putea foarte bine sa duca la masuri atât de drastice, prin implicarea magiei negre. Cât despre afacerea blestemelor în Grecia antica, numeroase descoperiri anterioare arata ca era ceva curent. Mai mult, arheologia indica o emergenta a acestei practici în toata aria greaca – în Sicilia, Atena, Macedonia – în aceeasi perioada si apoi în întreg arealul mediteranean.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii