Dincolo de aparitia în sine a omului, evenimentul cel mai important pentru Terra este aparitia focului.
Nicio descoperire anterioara sau ulterioara focului nu a putut sa depaseasca importanta acestuia în prepararea hranei, vitala pentru specia umana, însa fiintele gânditoare l-au „îmblânzit”, utilizându-l pentru propriile necesitati si transformându-l în cea mai redutabila unealta de lucru si de creatie în evolutia umanitatii, inclusiv în procesul artistic!
Arta înseamna viata
Epoca Magdaleniana, considerata ultima cultura a paleoliticului superior european, s-a derulat spre sfârsitul ultimei ere glaciare, în urma cu circa 18.000-12.000 de ani. Incepând cu anul 1863 a început însa excavarea sitului Abri de la Madeleine (Franta), de la care a primit numele respectiva perioada.
Potrivit oamenilor de stiinta, magdalenienii s-au remarcat ca vânatori si culegatori (ocupatii vitale pentru asigurarea hranei), dar si ca adevarati artisti, care au lasat peste mii de ani, de la celebre picturi rupestre pâna la gravuri mai discrete, executate pe tablite de piatra.
Peste o mie de asemenea artefacte, majoritatea descoperite în pestera Montastruc din Pirineii francezi, i-au surprins pe expertii care le-au cercetat.
Dintre ele, 54 (aflate în prezent la British Museum din Londra) prezinta pe alocuri urme de ardere, ceea ce indica faptul ca cel putin una dintre tehnicile de lucru folosite de autorii lor era ceea ce numim astazi litogravura – gravarea pe piatra, în cazul de fata si prin expunerea directa la focul aprins în pestera.
Totusi, lucrurile nu sunt deloc atât de simple cum am fi tentati sa credem, atunci când le analizam prin prisma epocii relativ îndepartate în care aceste produse artistice au fost realizate.
Magia lumii
Procedeele moderne de cercetare i-au determinat pe experti sa considere ca jocul de lumini si umbre generat de flacarile din adaposturile subpamântene au influentat puternic, în mod pozitiv, atât perceptia vizuala, cât si mentalul omului magdalenian.
Strâns legate de aceste detalii tehnice, potentarea nuantelor coloristice si difuzarea pe pia-tra a contururilor au jucat si ele un rol esential în obtinerea efectelor estetice incredibile. Întrebarea la care însa nu s-a gasit un raspuns complet veridic se refera la finalitatea executarii acestor „comori” estetice, mai ales ca unele dintre ele au dimensiuni de doi-trei centimetri.
O ipoteza ce frizeaza miraculosul face trimitere la perceperea lumii în miscare continua, atribut „transferat” deopotriva, printr-un proces fabulos, si desenelor parietale, gravurilor pe placute de calcar, uneltelor sau armelor confectionate din lemn, fildes, silex sau din oase de animale.
Potrivit lui Marc Azéma, doctor în preistorie, la fel ca omul modern, si magdalenienii au experimentat fenomenul „pareidoliei” – identificarea formelor familiare din umbre în schimbare. Astfel, artistii primitivi creau animatie pe suporturi rigide de tipul celor sus-mentionate, element folosit în contextul ritualurilor si ceremoniilor.
Este o idee unanim acceptata aceea ca, înainte de a pleca la vânatoare, membrii tribului participau la un ritual dirijat de vraci/ saman, prin care se invocau forte supranaturale pentru a avea noroc si belsug de hrana. Or, acest fapt nu se putea concretiza decât prin elemente foarte dinamice.
In ultimele doua decenii s-a modificat modul în care sunt prezentati hominizii – „oamenii primitivi” care au trait în urma cu sute de mii de ani. Ei puteau sa se adapteze la mediu, sa-si confectioneze unelte sofisticate pentru acele vremuri. Mai mult, pentru ca a crea arta, a inventa tehnici fabuloase de sugerare a fenomenelor naturale si neurologice, îngemanate, necesita un nivel superior de perceptie si de evaluare a realitatii înconjuratoare.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii