Contactatii sunt persoane care pretind nu doar ca au avut o întâlnire de gradul IV, dar si ca sunt în permanenta legatura cu extraterestrii, având, în calitate de „mesageri” ai unei inteligente suprapamântene, misiunea de a raspândi anumite informatii printre oameni, în general avertismente (uneori cu tenta apocaliptica), privind comportamentul nostru. Statutul contactatilor este controversat chiar si printre ufologi. Un exemplu, aparent bine documentat, este mexicanul Carlos Diaz, al carui caz a reaparut recent, cu ocazia lansarii pe piata a unor filme realizate de el.
Povestea – asa cum a relatat-o el însusi – începe într-o dimineata de ianuarie 1981, când Carlos Diaz a sosit într-o parcare, în acel moment goala, din parcul national Ajusco de lânga Mexico City, o padure de pini si stejari, care ajunge pâna la 3900 de metri altitudine. Urma sa se întâlneasca aici, pentru un reportaj, cu un jurnalist al unei reviste locale. În timp ce astepta în masina sa, dintr-o data, prin ceata diminetii, atentia lui a fost atrasa de o stralucire galbena care venea din valea aflata sub el. Pentru un moment, a crezut ca ar putea fi un incendiu de padure, dar imediat dupa aceea, sursa de lumina s-a conturat, dovedindu-se un OZN mare, portocaliu, de forma ovala, plutind la aproximativ 30 de metri de masina lui.
Neputându-si crede ochilor, Diaz a însfacat aparatul de fotografiat si, sprijinit de volan, a început sa capteze o imagine dupa alta. Brusc, fara nici un avertisment, masina sa a început sa tremure violent. Diaz a iesit atunci din vehicul si a reusit sa mai faca înca doua poze, înainte ca nava sa tâsneasca pe verticala si sa dispara în cer, lasându-l pe Diaz într-o stare de soc.
O nava portocalie
În zilele care au urmat dupa aceasta observatie, Diaz a ramas obsedat de cele întâmplate. Neputând uita ceea ce vazuse, el a revenit în mod repetat în acel loc din Ajusco Park, în speranta de a revedea obiectul si de a mai realiza si alte fotografii. Pe 23 martie – spune el – rabdarea i-a fost rasplatita. În timp ce umbla prin desis, a vazut, din nou, o stralucire portocalie, razbatând vag prin ceata si ploaia care saturau padurea. A urcat pe peretii unei vai, pâna într-un punct în care a reusit sa ajunga la 45 de metri de obiect. Deasupra sa „nava” plutea, emitând o lumina portocalie stralucitoare. Avea – a afirmat Diaz – o forma de cupola, iar în centrul sau era un inel neted acoperit cu un numar de emisfere, fiecare în jur de un metru în diametru. Chircit în spatele unor pietre, fotograful era convins ca actiunile sale au trecut neobservate, dar, în timp ce urmarea nava, a simtit ca cineva din spate îl apuca de umar. Din clipa aceea nu mai stia ce s-a întâmplat. Când si-a revenit, era întuneric si OZN-ul disparuse. A fost socat sa descopere ca, în ciuda ploii intense, hainele sale erau complet uscate. A înteles ca s-a întâmplat cu el ceva neobisnuit. Când s-a întors la masina lui, Diaz a observat si un alt automobil, parcat alaturi. O entitate umanoida, cu parul blond, s-a apropiat de el si i-a spus ca, daca voia sa stie mai multe despre ce anume i s-a întâmplat, sa revina în acelasi loc, în ziua urmatoare, la prânz. Daca e sa dam crezare relatarii fotografului, a doua zi, aceeasi entitate i-a explicat ca, în ziua precedenta, el fusese cel care îl apucase de umar, ca era venit cu acea nava si ca Diaz îsi va reaminti si singur, cu timpul, ce s-a mai întâmplat dupa aceea.
Într-adevar, în urmatoarele luni – asa cum afirma el – i-au revenit, treptat, fragmentar, amintirile pierdute ale acelei zile. Si-a amintit ca nava a coborât, plutind, pâna aproape de capul sau. A încercat sa o atinga, dar mâna sa întinsa a trecut prin lumina galbena, parând sa fuzioneze cu ea. Urmatorul lucru de care îsi amintea era ca a vazut nava, sau una identica, parcata pe o platforma, într-un soi de pestera gigantica. „Era plina de stalagmite, dintre care unele erau modelate ca niste sculpturi Maya”, a spus el. „Am vazut multi oameni în pestera, dintre care unii si-au fluturat bratele catre mine. Într-o stare de soc, am raspuns si eu, cu acelasi gest”. Aparent, fiinta pe care Diaz o întâlnise în padure l-a condus apoi într-o alta pestera, mai mica. Aici erau sapte globuri mari, luminoase, în forma de ou. Diaz a fost invitat sa intre într-unul dintre ele. La început nu a zarit în jurul sau decât o lumina galben deschis; apoi însa s-a vazut înconjurat de imaginea unei paduri. „Am putut vedea toate detaliile padurii ca si când m-as fi plimbat prin ea”, a spus Diaz. „N-am putut atinge nimic, dar am putut simti temperatura si umiditatea. Am putut vedea si experimenta totul, dar nu am fost acolo din punct de vedere fizic”. Ghidul sau i-a explicat ca globurile erau un sistem de stocare a informatiilor si ca tocmai luase contact cu unele date înmagazinate. Diaz a revenit apoi la nava si, dupa un timp, s-a vazut în parc.
Potrivit lui Diaz, acesta a fost doar primul dintr-o serie de contacte cu aceleasi fiinte. El spune ca, împreuna cu „extraterestrul” cu care era în contact, a mai facut si alte „calatorii” în interiorul acelor globuri, în diferite regiuni ale Pamântului: padure, desert, jungla, tarm, chiar si zone arctice.
Jaime Maussan, jurnalist de televiziune si cunoscut ufolog mexican, l-a vizitat pe Diaz în locuinta sa din oraselul Tepoztlan, la sud de Mexico City. Acolo, el a vorbit si cu alti martori care sustineau ca au vazut exact acelasi tip de OZN.
Maussan a dat, pentru examinare, originalele fotografiilor OZN facute de Diaz, la Institutul politehnic al Universitatii din Mexic, mai precis la profesorul Victor Quesada, care a declarat: „Am fost socati sa descoperim ca spectrul luminii obiectului era deosebit de orice am vazut vreodata; el nu corespundea cu nimic ce aveam în bancile noastre de date. Lumina era si extraordinar de intensa. Nu am gasit nicio dovada de supraexpunere sau de farsa. Am estimat ca obiectul putea avea în jur de 30 pâna la 50 de metri în diametru. Maussan a dat fotografiile si lui Jim Dilettoso, un expert în prelucrarea imaginilor de la Village Labs, în Tucson, Arizona, care a ajuns la concluzia ca erau autentice. Fotografiile au fost analizate si de Dr. Robert Nathan de la Jet Propulsion Laboratory al NASA din California. Nathan, un sceptic OZN notoriu, a declarat ca nu a putut gasi nicio dovada ca ar fi vorba de un fals.
Un obiect deasupra capului
Impresionat, Maussan i-a oferit lui Carlos Diaz o camera video, cerându-i sa încerce sa înregistreze OZN-ul la urmatoarea aparitie. Câteva saptamâni mai târziu, Diaz a reusit sa filmeze obiectul, la ora 5 dimineata, chiar deasupra casei sale. Doua luni mai târziu, Diaz a filmat nava, plutitind fara sa se miste, chiar deasupra capului sau. A treia încercare a lui Diaz de a captura OZN-ul pe video este si cea mai spectaculoasa. Diaz a instalat camera pe un trepied, dupa care s-a departat, agitând o lanterna aprinsa. Nava s-a materializat brusc, chiar deasupra capului sau, trimitând raze de lumina în jos spre el. Apoi, obiectul a ramas nemiscat timp de 30 de secunde, dupa care, într-o clipita, a disparut. S-a spus ca acest video ar contine unele dintre cele mai bune imagini OZN luate vreodata.
Aparenta credibilitate a cazului Diaz a atras si cercetatori OZN din afara Mexicului. Michael Hesemann, istoric, antropolog cultural, cercetator OZN, autor si producator de film german, a investigat timp de sapte ani cazul lui Carlos Diaz. L-a intervievat mai întâi, în iunie 1994, pe Diaz, care i-a spus ca el este în contact cu aceste fiinte atât pe navele lor, dar si cu unii care „traiesc printre noi”. Cu toate acestea, continua Hesemann, în conformitate cu cele spuse de Diaz, vizitatorii sunt reticenti în a dezvalui pe deplin originile lor. „Aparent”, mai spune Hesemann, „ei au declarat totusi ca viziteaza Pamântul de mii de ani si sunt deosebit de interesati de evolutia noastra, care, în comparatie cu a lor, s-a petrecut într-un ritm mult mai rapid. Ei încearca sa înteleaga de ce”. Hesemann spunea ca se face ecoul opiniei majoritatii cercetatorilor când afirma: „Cazul lui Carlos Diaz este cel mai important caz documentat de contacte umane-extraterestre din timpurile moderne”.
DAN D. FARCAS
Comentarii