Jurnalismul are o istorie veche în Europa, dar statutul sau a fost nevoit sa faca fata unor provocari extrem de puternice: prima a fost la mijlocul anilor 50 ai secolului al XX-lea, o data cu raspândirea televiziunii, a doua dupa anul 2000, o data cu aparitia internetului si a presei online. Acum, ca si în anii 50-60, expertii prevad disparitia presei tiparite în favoarea presei digitale ajutata de internet.
Astazi, tot mai multe voci autorizate, una ar fi Institutul Reuters, de pilda, prezic intrarea într-un con de umbra a presei tiparite pe hârtie, numita generic jurnalism clasic, promovând prin dezbateri directionate noul gen de jurnalism numit online, digital, adica acela tot mai raspândit prin internet si apoi numeroasele medii de socializare cum ar fi Facebook. Asadar, indiferent daca ne place sau nu, jurnalismul clasic, cu toata zestrea lui seculara, a calitatilor de tot felul, îsi da duhul în favoarea nou-nascutului: jurnalismul online. Sigur, presa tiparita este ajutata sa moara, cu buna stiinta, cele mai frecvente cauze fiind cele economice: nu mai sunt bani, nu mai sunt cititori, nu mai e rentabila etc.
Toate aceste motive economice sunt un pretext pentru a o îngropa, deoarece jurnalismul online este mai ieftin, dar si pentru ca este mai usor de supravegheat. Si astfel, calitatea unui jurnalism profesionism este sacrificata de dragul unui jurnalism de amatori, în care opiniile capricioase, nerumegate, pline de informatii aberante, neverificate, devin un stindard al „dreptului la informare” al cetatenilor. Care în realitate nu este decât „dreptul la dezinformare”.
Si în locul unor politici care sa sustina jurnalismul de calitate, cel clasic, pentru un adevarat si consistent „drept la informare”, sunt oferite rationamente de genul „salvarea acestei bresle (jurnalismul clasic, n.a.) poate veni, aparent paradoxal, din îmbratisarea acestei schimbari (jurnalismul online, n.a.), si nu din lupta împotriva lui”. Rationamente pro domo, în favoarea jurnalismului în retea! Si ce ar însemna „jurnalism în retea”? Opiniile exprimate de Anja Kröll, sefa unui departament al cotidianului austriac Salzburger Nachrichten, sunt promovate cu bratele deschise, pentru ca servesc cauzei, într-un studiu publicat de Institutul Reuters.
„Presa traditionala se afla în mijlocul unei curse nebune într-un montagne russe scapat de sub control. Presa clasica înregistreaza pierderi de audienta, profit si atentie din partea publicului”. Solutia ar fi colaborarea între jurnalist si publicul sau, si asta defineste conceptul de „jurnalismul în retea”, sustine Kröll. Adica o colaborare în care profesionistii din domeniu „colaboreaza cu publicul larg pentru a obtine produse media de calitate. O astfel de colaborare include relatarile primite din partea publicului, interactivitate, open sourcing, apelul la portaluri deschise unde poate contribui oricine, asa cum este Wikipedia, blogging si nu în ultimul rând comunicarea permanenta prin intermediul retelelor de socializare”.
Pentru a-si justifica existenta, unii bloggeri descopera America, devin vocali, tinând sus steagul jurnalismului online. Unii cred ca „multi oameni nu mai doresc sa ramâna niste simpli consumatori de presa care asteapta acasa, asezati confortabil, în fotolii, jurnalul de seara pentru a afla ce mai este nou. Ei doresc sa îndeplineasca roluri active si sa participe la crearea si diseminarea de continut media”.
Acum se face lobby pentru ca presa tiparita sa dispara (se salveaza padurea, nu?), si pentru a-i lua locul un jurnalism haotic, capricios, cu surse anonime, imposibil de verificat, nascator de confuzie, impostura si manipulare (de mii de ori mai puternica decât cea a presei clasice, tiparite). Aceasta abordare, oricât de „democratica” si „corecta” ar parea, trimite totusi la utopii precum cele descrise de George Orwell sau Ray Bradbury, primul în romanul 1984, al doilea în nuvela Fahrenheit 451.
Breaking news cu orice pret
Numai ca, admitând ca exista „jurnalisti de calitate” în mediul online cum pot fi verificate sursele de informare a unui public amator, pasionat de Facebook, de pilda, ale carui informatii si surse nu pot fi identificate si verificate? Doar de dragul unor stiri de „breaking news”? În acest caz putem vorbi de jurnalism de calitate?
Exista niste preocupari, nu stim cât de usor si real ar putea fi aplicate, si în acest domeniu al „controlului de calitate” în lumea digitala, a jurnalismului în retea. Dupa cum relateaza Agerpres, ar intra în discutie o noua etica a jurnalismului în retea, una „directionata spre jurnalistii care se confrunta cu proliferarea informatiilor neverificate sau de-a dreptul mincinoase publicate cu usurinta în mediul online”. Culmea este ca, desi se stie ca foarte multe dintre informatiile publicate online nu sunt adevarate, ziarele si alte medii de presa folosesc în continuare Facebook ca pe un valoros instrument de cercetare, ceea ce devine aberant chiar si din prisma „dreptului la informare”, devenit dezinformare cu buna stiinta. Jurnalismul online doreste sa devina aidoma iubitei disperate care spune „minte-ma, dar minte-ma frumos”!
Apoi „redactiile de stiri ar trebui sa dispuna de un set de instructiuni si de proceduri despre cum sa foloseasca astfel de informatii înainte sa se produca vreun dezastru sau eveniment ce poate fi folosit drept breaking news”. Exista vreo solutie în acest caz? Aflam ca unele redactii de stiri care ofera informatiile publicului larg imediat ce sunt disponibile, fara a fi verificate, au adoptat citarea cu exactitate a sursei, avertizându-si publicul ca informatia nu este înca verificata”. Pentru asta mai e nevoie si de un public avizat, capabil sa discearna „credibilitatea unei informatii”, lucru mai greu de gasit la consumatorii online!
La BBC News, a aparut un „hub” pentru stirile si informatiile provenite de la publicul larg, în cadrul carora informatiile adunate sunt verificate cu instrumentele clasice ale jurnalismului – contactul telefonic sau intervievarea martorilor.
Aceasta abordare produce informatii noi si de încredere”. Abordarea e interesanta, numai ca sunt companii mai mici de presa care nu dispun de un numar suficient de ridicat de jurnalisti bine pregatiti si cu experienta pentru a verifica astfel de informatii. Chiar si laudata conlucrare dintre jurnalisti si public, scoasa în fata de adeptii „jurnalismului în retea” ridica probleme financiare, asta deoarece necesita investitii într-o infrastructura menita sa asigure credibilitate vectorului de presa.
Asta în conditiile în care, în prezent, atât furnizorii, creatorii de presa, cât si consumatorii de presa, se confrunta cu o supraîncarcare informationala. „Oamenilor le place sa foloseasca site-urile de socializare dar nu au neaparat si încredere în continutul pe care-l gasesc acolo”, sunt de parere unii analisti. Dar poate ca realitatea este cu totul alta: fanii retelelor de socializare, care citesc stiri online si nu presa tiparita, au o încredere totala în presa online si asta tocmai din lipsa discernamântului cauzata si de nivelul de instruire, mult scazut!
Mai degraba ar putea exista doua categorii între consumatorii de stiri: una instruita, peste 50 de ani, care prefera presa clasica, tiparita, necontaminata de internet si alta, formata din publicul tânar, pâna în 40 de ani, fara prea mult discernamânt, gata sa digere orice stire online pentru a o disipa apoi prin retelele de socializare. Jurnalismul în retea se naste sub ochii nostri, dar va disparea jurnalismul clasic, presa tiparita? Strategiile viitorului vor oferi raspunsul pe care nimeni nu-l asteapta.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii