Tasnind parca direct din valurile marii, Venetia este orasul dragostei si al veseliei. Este o aglomeratie de palate si biserici, de turnuri si de poduri, de canale si gondole. Este orasul unui vestit carnaval a carui emblema pare a fi masca, facand parca o teribila concurenta leului venetian. Faima vestitei asezari din insulele Marii Adriatice este sporita si de cateva orasele aflate la o oarecare distanta, pe alte grupuri de insule mici, locuri care au contribuit din plin la uriasul prestigiu al Serenissimei. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt Lido, Murano, Burano si Torcello. Daca Lido este orasul plajelor elegante si al hotelurilor de lux, celelalte sunt incarcate de istorie.
Murano, oras socotit capitala mondiala a sticlarilor, este alcatuit din cinci insule mici, legate prin poduri si a constituit refugiul celor din Opiterga si Altino, care fugeau din calea lombarzilor si a hunilor. In curand insa orasul a prosperat si din anii 1200 avea propriile sale legi, chiar daca era guvernat de Venetia. Familiile celor bogati isi faceau chiar case de vacanta, insula fiind socotita la moda si, ca urmare, au fost construite o serie de biserici si palate. In 1292 au fost aduse aici atelierele sticlarilor, pe motiv ca focul din interiorul acestora constituia o amenintare pentru casele de lemn ale Venetiei.
Mesterii aveau un statut special, bucurandu-se de o situatie deosebit de onoranta. Aveau voie sa poarte sabie, se puteau casatori cu fiicele nobililor, dar nu li se permitea sub nicio forma sa paraseasca teritoriul Venetiei, riscand in acest sens pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea unii sticlari au reusit sa incalce interdictia, ajungand in alte colturi ale lumii si raspandind tainele mestesugului lor. Gloria insulei a inceput sa apuna in secolul al XV-lea din cauza aparitiei altor sisteme de fabricare a sticlei, dar dupa o perioada neagra, in secolul al XII-lea, a reinviat total in secolul al XVIII-lea, datorita altor noi inovatii in tehnica si realizarea sticlei suflate.
Exista cateva cladiri care evoca din plin stralucirea insulei. Printre acestea trebuie amintite impresionantul Palazzo Da Malo, in stil gotic, Palazzo Trevisan, atribuit lui Paladio, aflat langa Puntea Vivarini si mai ales Muzeul Sticlei. Pe langa acestea nu trebuie uitate bisericile, cele mai vechi constructii din oras. Astfel, „Santa Maria e San Donato” a fost construita in secolul al VII-lea ca refugiu din calea navalirilor straine si reconstruita in secolul al XII-lea. In 1511 a fost ridicata „Biserica Sfantului Martir Petru”, iar „Santa Maria degli Angeli”, in 1529.
Orasul detine inca o serie de ateliere care pot fi vizitate, desi cea mai mare parte a actiunilor sunt pur comerciale. Mesterii continua insa lucrul, oglinzile, lampadarele, sfesnicele, bijuteriile, toate obiectele de sticla realizate aici fiind vandute cu succes in toata lumea, in ciuda preturilor destul de piperate.
Daca Murano este vestita pentru aceste adevarate opere de arta, insula vecina, Burano, a dezvoltat la cel mai inalt nivel mestesugul dantelariei manuale. Dintr-un sat de pescari fondat in secolele al V-lea si al VI-lea de cei care fugeau din calea tavalugului lui Attila, s-a dezvoltat ca unul dintre cele mai frumoase sate/orasele din lume. Surprinzatoare sunt casele frumos aliniate, vopsite in culori vii, ceea ce da intregii asezari un aer vesel si prietenos.
In secolul al XVI-lea a fost ridicata „Biserica San Martino”, iar „Oratoria al Santa Barbara” detine un crucifix de Tiepolo datand din 1725. In Palatul Podesta a fost fondata in 1862 „Scoala de dantelarie”, pentru ca stravechiul mestesug, practicat de batrane pe strada, sa nu dispara din peisajul locului.
Cea mai veche dintre civilizatiile acestor insule este cea de pe Torcello. Astazi, aici exista doar o mana de locuitori si este greu de crezut ca odinioara avea 30.000 de suflete. In secolul al VII-lea era sediul unei episcopii, iar in 1247 Torcello avea propriile legi, un comert infloritor, construia biserici si palate. Din aceasta perioada dateaza clopotnita patrata din centru, construita in secolul al IX-lea, Catedrala „Santa Maria Asunta” fondata in 639 si reconstruita in 1008, impodobita cu splendide mozaicuri inspirate de cele din Ravena, mozaicuri care ulterior au impodobit si alte asezaminte.
In oras, Muzeul Estuarului, Palatul Consiliului si Palatul Arhivelor evoca viata locuitorilor care au fost macinati de malarie, dupa ce se stabilisera aici, fugind din calea lui Attila, al carui nume a ramas in memoria oamenilor si a fost dat unui scaun de piatra, pe care se spune ca s-a odihnit candva conducatorul hun.
IRINA STOICA
Comentarii