Recent, la Humanitas Fiction, în colectia Raftul Denisei, a aparut cartea de povestiri Poate Estera (Traducere din germana si note de Alexandru Al. Sahighian), scrisa de Katja Petrowskaja. Pentru acest volum de povestiri, autoarea a fost distinsa, în 2013, cu Premiul Ingeborg Bachmann, unul dintre cele mai importante premii germane, destinat unei carti nepublicate, în 2014, cu Premiul Ernst Toller si cu Premiul de literatura „aspekte”, iar în 2015, cu Premiul Strega Europeo.
În Poate Estera, Katja Petrowskaja, nascuta într-o familie evreiasca din Ucraina, se afla în cautarea originilor sale, descoperindu-si filiatia încetul cu încetul: un frate al bunicului, al carui atentat împotriva unui ambasador german a declansat, poate, cel de-al Doilea Razboi Mondial; un bunic prizonier de razboi reaparut cu patruzeci si unu de ani mai târziu; o strabunica ce se numea, poate, Estera, si care, aflata la Kiev în 1941, a luat ea singura drumul râpii Babii Iar, unde trupele SS i-au ucis pe toti locuitorii evrei din oras…
Cartea se constituie din istorisirile unor asemenea destine sfarâmate, din amintiri si investigatii precise la fata locului ori prin arhive; în ciuda caracterului documentar, amestecul tuturor acestor elemente, alternând virtuoz între trecut si prezent, se transforma în literatura în sensul cel mai adevarat al cuvântului. „O scriitura minunata, plina de forta… un cadou formidabil oferit limbii germane”, îsi motiveaza alegerea juriul Premiului Ingeborg Bachmann.
Despre Katja Petrowskaja nu se stiu foarte multe, iata câteva date: s-a nascut în 1970 la Kiev. Studiaza filologia la Tartu, în Estonia, apoi la New York, Stanford si Moscova, obtinând titlul de doctor cu lucrarea sa despre poetul rus simbolist Vladislav Hodasevici. Din 1999 se stabileste la Berlin, ca jurnalista, colaborând la mai multe publicatii rusesti si de limba germana (Neue Zürcher Zeitung, Tageszeitung, Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung s.a.). Poate Estera (Vielleicht Esther, 2014) a fost scrisa în germana si este prima ei carte, tradusa între timp în peste douazeci de limbi. Fulminanta cariera literara!
Iata si un flavor stilistic din Capitolul I, Arborele familial: „La început credeam ca arborele genealogic e un soi de brad, un pom cu podoabe scoase din lazi vechi – fragile cum sunt, câteva globuri se sparg, câtiva îngeri sunt urâti si robusti si supravietuiesc tuturor mutarilor dintr-o locuinta în alta. Oricum, bradul era singurul arbore familial pe care-l aveam, în fiecare an era cumparat unul nou si apoi aruncat cu o zi înaintea zilei mele de nastere. Îmi închipuisem ca-i suficient sa povestesti despre acesti câtiva oameni care întâmplator imi erau rude, pentru a avea întreg secolul XX în buzunar.
Unii din familia mea se nascusera spre a-si vedea de vocatia lor, în credinta certa, dar niciodata exprimata prin viu grai, ca vor repara lumea. Altii pareau cazuti din luna, nu prindeau nicaieri radacini, fugeau încolo si-ncoace abia atingând pamântul si ramâneau în aer ca o întrebare, ca un parasutist prins în ramurisul unui pom. În familia mea gaseai de toate, asa gândeam cu suficienta, un taran, multi profesori, un provocator, un fizician si un poet, dar mai ales gaseai legende.”
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii