Majoritatea oamenilor merg la cinematograf spre a se deconecta de problemele si grijile zilnice, vazând lucruri care „se petrec numai în filme”. Dar a saptea arta nu este doar spectacol, caci filmele ne ofera, de multe ori, nu doar fiori ieftini si râsete si mai ieftine. Adesea, ele au puterea de a schimba istoria. Iata, în cele ce urmeaza, câteva productii cinematografice a caror influenta a fost atât de mare încât a transformat cursul politicii si al istoriei în viata reala.
Nasterea unei natiuni (1915)
Opera de capatâi a legendarului regizor David W. Griffith, „Nasterea unei natiuni”, a revolutionat arta crearii de filme, devenind instantaneu un fenomen cultural. Aceasta a constituit însa o problema, dat fiind faptul ca o buna parte din film este, în esenta, propaganda rasista, proslavind eroismul gruparii Ku Klux Klan. Masiva popularitate a peliculei a declansat o reînviere, pe plan national, a KKK si a dus la adoptarea multor legi rasiste la nivel guvernamental. Presedintele Woodrow Wilson nu doar ca a prezentat filmul într-un cadru privat, pentru membrii cabinetului sau, la Casa Alba, dar a fost citat copios în subtitlurile filmului. Drept urmare, relatiile dintre rase, în America, au continuat sa fie tensionate înca timp de doua generatii.
Triumful vointei (1935)
Considerat „cel mai infam” film realizat vreodata, „Triumful vointei” reprezinta, totodata, si cea mai de succes pelicula din istoria genului. Oda regizoarei Leni Reifenstahl pentru partidul nazist si Adolf Hitler a fost deosebit de populara în Germania, prezentând o viziune romantica, exaltata, asupra suprematiei ariene si adunând masele populare în jurul regimului nazist. „Triumful vointei” l-a ajutat pe Hitler sa-si consolideze puterea, stabilindu-si o larga baza populista de admiratori vrajiti de puternicele imagini ale filmului. Fanatismul cu care unii soldati germani au luptat în Al Doilea Razboi Mondial e cauzat în mare masura de acest film de propaganda.
Batalia pentru Alger (1966)
Unul dintre cele mai influente documentare, „Batalia pentru Alger”, constituie o cronica necosmetizata a razboiului algerian de independenta contra Frantei, desfasurat între 1954 si 1957. Desi regizorul Gillo Pontecorvo a afirmat ca dorinta lui sincera a fost sa ofere o perspectiva neutra asupra conflictului, autoritatile franceze l-au acuzat fatis ca face jocul algerienilor.
Filmul lui a fost considerat prea periculos politic spre a putea fi difuzat în Franta si, ca atare, a fost interzis în cinematografele din aceasta tara timp de 5 ani. Din fericire, el a fost prezentat în alte tari, actionând ca un veritabil manual pentru insurgentii – si contrainsurgentii – din toata lumea. Orice organizatie considerata „terorista”, de la Panterele Negre din America pâna la gruparea nord-irlandeza IRA, au studiat tehnicile expuse în film, în vreme ce Pentagonul l-a proiectat soldatilor americani în 2003, ca parte a programului de instruire pentru înfrângerea gherilelor irakiene.
Alfie (1966)
Acest clasic cinematografic, cu un foarte tânar Michael Caine în rolul principal, a reprezentat un soc la lansarea sa în Marea Britanie, tara unde avortul era înca ilegal. Punctul culminant al peliculei e atins atunci când una dintre iubitele efemere ale personajului principal ramâne însarcinata si sufera un avort traumatic. Publicul a fost profund miscat, iar miscarile feministe de masa lansate în acest context au determinat Parlamentul britanic sa voteze „Legea avortului”, în 1967, care legaliza avorturile în Marea Britanie, cu conditia sa fie practicate de medici, si nu de neprofesionisti, precum se întâmpla în „Alfie”.
Scurt film despre crima (1988)
Facând parte din celebrul „Decalog” al regizorului polonez Krysztof Kieslowski, aceasta pelicula este de-a dreptul impresionanta, dar e atât de bine facuta încât te simti obligat sa o vezi, chiar daca stii ca îti va lasa un gust amar. Cu alte cuvinte, este un „film-mesaj”. Pelicula, care compara si pune semnul egalitatii între actiunile unui criminal brutal si actiunile statului care-l executa pentru crima a declansat o intensa dezbatere privind pedeapsa cu moartea în Polonia. Milioanele de spectatori au fost zguduiti de argumentele filmului, iar presiunea opiniei publice a fost atât de intensa încât, în plin regim comunist, pedeapsa cu moartea a fost abolita în Polonia.
GABRIEL TUDOR
Comentarii