Marea Criza Economica americana nu a fost doar o catastrofa financiara, ci o experienta care a schimbat vietile a milioane de oameni.
Prabusirea bursei, falimentele, somajul, foametea, migratia si aparitia cartierelor improvizate cunoscute drept „Hoovervilles” au devenit parte din realitatea cotidiana a Americii anilor 1930.
Filmele de mai jos ofera perspective foarte diferite asupra aceleiasi epoci: de la drame sociale si povesti de familie pâna la comedii, filme politiste si satire.
Sa ucizi o pasare cântatoare (1962)
Plasat în Sudul profund al Statelor Unite în anii 1930, filmul lui Robert Mulligan, realizat dupa romanul lui Harper Lee, vorbeste despre rasism, nedreptate si saracie prin ochii unei fetite, Scout Finch. Tatal ei, avocatul Atticus Finch, interpretat memorabil de Gregory Peck, accepta sa apere un barbat de culoare acuzat pe nedrept de violarea unei femei albe.
Procesul scoate la suprafata prejudecatile unei comunitati, dar filmul nu se limiteaza la drama juridica. Privirea copilului asupra lumii adultilor îi confera povestii o sensibilitate aparte: inocenta lui Scout contrasteaza permanent cu brutalitatea si ipocrizia societatii în care traieste.
Fructele mâniei (1940)
Putine filme au surprins mai bine drama economica a Americii rurale decât aceasta ecranizare realizata de John Ford dupa romanul lui John Steinbeck. Familia Joad este alungata de pe pamânturile sale din Oklahoma, devastate de saracie si de furtunile de praf ale Dust Bowl-ului, si porneste spre California, în cautarea unei vieti mai bune.
Tom Joad, interpretat de Henry Fonda, devine figura centrala a acestei calatorii printr-o America în care promisiunea prosperitatii pare tot mai îndepartata. Drumul familiei este presarat cu foamete, exploatare si umilinta, dar si cu solidaritate. Filmul transforma astfel povestea unei familii într-o imagine a unei întregi generatii obligate sa-si paraseasca locuintele si sa porneasca la drum.
Oameni si soareci (1992)
Gary Sinise regizeaza adaptarea nuvelei lui John Steinbeck despre George si Lennie, doi muncitori sezonieri care cutreiera California în cautarea unui loc de munca. Cei doi împartasesc un vis simplu: sa aiba într-o zi propriul lor petic de pamânt si sa nu mai depinda de nimeni. Pentru Lennie, interpretat magistral de John Malkovich, lumea este însa greu de înteles, iar forta lui fizica disproportionata fata de inocenta sa îl transforma într-o victima a propriilor impulsuri.
Filmul este, în esenta, o poveste despre singuratate si fragilitate. Într-o lume în care oamenii sunt nevoiti sa se mute permanent în cautarea unei slujbe, prietenia dintre George si Lennie devine una dintre putinele forme de siguranta pe care le mai au.
Timpuri noi (1936)
Charlie Chaplin priveste Marea Criza dintr-un cu totul alt unghi: prin ochii Micului Vagabond, prins într-o lume dominata de fabrici, masini si ritmul nemilos al productiei industriale. Filmul este în acelasi timp o comedie si o satira sociala. Una dintre imaginile sale celebre îl arata pe Vagabond prins în angrenajele unei masinarii uriase, devenind literalmente o piesa a mecanismului pe care îl deserveste.
Chaplin vorbeste despre somaj, saracie si alienarea muncitorului fara sa renunte la tandretea si umorul care i-au definit personajul. Desi filmul foloseste foarte putin dialog, gesturile, decorurile si muzica transmit cu o forta remarcabila anxietatea unei lumi în care omul încearca sa tina pasul cu masina.
Cacealmaua (1973)
În Cacealmaua, Marea Criza devine decorul unei povesti despre escrocherie, inteligenta si supravietuire. Paul Newman si Robert Redford interpreteaza doi escroci care pun la cale o operatiune elaborata împotriva unui puternic sef mafiot.
Filmul lui George Roy Hill recreeaza cu eleganta America anilor 1930, de la costume si decoruri pâna la muzica inspirata de epoca. Dincolo de intriga plina de rasturnari de situatie, povestea surprinde o societate în care banii, înselatoria si improvizatia puteau deveni instrumente de supravietuire.
Si caii se împusca, nu-i asa? (1969)
Dintre toate filmele prezentate aici, acesta este poate cel mai necrutator. Actiunea se desfasoara în 1931, în California, unde un grup de oameni disperati participa la un maraton de dans cu speranta de a câstiga un premiu în bani. Orele se transforma în zile, iar competitia devine un spectacol al epuizarii fizice si psihice.
Sydney Pollack construieste astfel o metafora a unei societati în care disperarea poate fi transformata în divertisment, iar oamenii ajung sa-si sacrifice demnitatea si sanatatea pentru o sansa infima la supravietuire. Povestea Gloriei, interpretata de Jane Fonda, si a celorlalti concurenti arata cât de putine optiuni mai ramâneau pentru cei loviti de criza.
GABRIEL TUDOR
Comentarii