Elev de geniu al „Scolii din Parma”, Correggio a avut harul exceptional de a face legatura artistica intre manierism (curent nascut dupa apogeul Renasterii) si baroc. De la Tintoretto si Veronese si pana la enigmaticul El Greco, Correggio este cel care umple un gol lasat de maestrii de la Mantova la Florenta, via Roma.
Maestrul italian Antonio Allegri zis Correggio (1489-1534) face parte din galeria ilustrilor maestri italieni care au facut cunoscute lumii localitatile in care s-au nascut (alaturi de Caravaggio, da Vinci etc.). Desi tatal sau era comerciant, numerosii copii ai familiei au determinat cresterea si educarea lor in saracie. Poate asa se explica si modestia viitorului maestru, care se putea instala in lumea buna a artei din Roma, dar a preferat sa se stabileasca la Parma, unde a devenit o figura de frunte a scolii de pictura.
Apreciat de mediul clerical inca inainte de a implini 20 de ani, Correggio este asaltat de comenzi pentru piese de altar si alte genuri de decoratiuni religioase. O capodopera de tinerete este „Altarul Madonnei”, de la manastirea Sf. Francisc. Geniul sau creator ar putea fi evidentiat, extrem de succint, prin urmatoarea formulare: a fost ucenic printre manieristi, dar a fost un novator care a anticipat stilurile rococo si baroc, iar opera sa a fost apreciata la adevarata valoare abia in perioada romanticilor. Nu este un simplu joc de cuvinte, caci maestrul scolii din Parma a creat in acea perioada a Renasterii in care toti marii pictori incercau sa evadeze din chingile dogmatismului artistic, chiar daca ramaneau atasati temelor biblice.
Spre deosebire de alti mari colegi de breasla, Correggio s-a casatorit de foarte tanar (19 sau 20 de ani) cu Girolama Francesca (tot din Correggio). Modestului artist i-a fost facilitat acest pas de o substantiala comanda primita de la maica superioara a manastirii San Paolo (Parma). Numai ca mariajul a adus, pe langa bucuria feciorilor nascuti, si marea lovitura a soartei. Dupa numai zece ani de casnicie, Girolama moare, iar artistul cade intr-o profunda depresie. Singura sa oaza de fericire era unicul fiu cu inclinatii artistice, Pomponio, insa tatal a plecat in neant pe cand acesta avea doar 13 ani. Si, parca pentru a se detasa de foarte multele comenzi primite de la biserici si manastiri, Correggio s-a dedicat in paralel si mitologiei. „Metamorfozele” lui Ovidiu i-a fost lectura de capatai, iar creatia sa reprezintativa – comanda primita de la Federico II Gonzaga (din Mantua), pentru Palazzo Te. Din pacate, operele respective au fost daruite lui Carol al V-lea al Spaniei si astfel au parasit Italia (doar „Danae” s-a reintors la Galeria Borghese din Roma).
Pe langa dinamica si dramatism, din viziunea artistica a lui Antonio Allegri da Correggio nu a lipsit si nici novatoarea tehnica a frescelor numita „sotto in su”, adica „vederea de jos in sus”. Era una dintre primele forme de a crea iluzii prin pictura, foarte apreciata pentru decorarea boltelor incintelor publice. Pe de alta parte, erotismul gingas al temelor mitologice avea sa deschida calea marilor izbanzi ale maestrilor barocului.
PAUL IOAN
Comentarii