Lupta pentru noile tehnologii nu cunoaste ragaz, mai ales ca beneficiaza de sustinerea permanenta a mass media în ideea ca ar fi vorba despre o lume mai buna, mai eficienta. Se stie, pielea umana este cel mai mare organ al omului. De aceea ideea de a realiza o „piele” electronica a suras de mai multa vreme cercetatorilor. Primii pasi au fost facuti de o echipa de la Universitatea Stanford în 2011, iar mai aproape de noi, mai multe echipe de cercetatori s-au aratat atrase de aceasta realizare.
Un material super-usor
Departe de a imita pielea umana naturala, din cauza imensei sale complexitati, e-pielea, cum mai este numita, este practic un plasture foarte subtire care înglobeaza cativa senzori în stare sa „citeasca” cateva functii ale organismului nostru, cum ar fi pulsul, de pilda si un ecran pe care se pot citi datele.
E-pielea a fost facuta prin implantarea senzorilor pe un film subtire, iar filmul a fost plasat pe un suport de poliester, cum este cel folosit pentru tatuajele temporare. Cercetatorii japonezi în frunte cu Takao Someya de la Universitatea din Tokyo, care au realizat acest dispozitiv afirma ca el este conceput pentru a îmbunatati sistemul de sanatate, ceea ce pare mai degraba o afirmatie de marketing.
Afisajul integrat al e-pielii ar urma sa fie lansat pe piata în urmatorii trei ani, dar la el se mai lucreaza în ceea ce priveste viabilitatea structurii sale elastice. Dai Nippon Printing, o companie japoneza care colaboreaza la acest proiect, conduce în acest moment studii ample pentru a afla daca tehnologia poate fi extinsa, atat pentru largul consum, cat si în ceea ce priveste suprafetele pe care se poate aplica aceasta „piele electronica”.
În iulie 2013, o alta echipa de la Universitatea Berkeley a reusit sa creeze o e-piele care devine mai deschisa la culoare pe masura ce presiunea asupra ei creste.
Printre întrebuintarile potentiale ale e-pielii se numara capacitatea de a monitoriza semnele vitale ale unui pacient, dar si semnele de boala sau intoxicatia unei persoane.
Obiecte din aluminiu transparent
ALON este numele unui compus ceramic format din aluminiu, azot si oxigen numit si oxinitrid de aluminiu. Ca si sticla, el este transparent, dar în comparatie cu aceasta, este de patru ori mai rezistent. La întrebarea, la ce ar folosi ALON, aflam ca poate fi intrebuintat în domeniul blindajelor, de vreme ce „o grosime de numai 4 centimetri de armura ALON poate opri gloante BMG care penetreaza armura obisnuita”. In vreme ce gloantele cu pricina pot penetra sticla laminata groasa de 9 centimetri!
Datorita structurii sale si a tehnicilor de procesare conventionala a pudrei de aluminiu, materialul poate fi transformat în mai multe obiecte, dincolo de blindajele antiglont, cum ar fi ferestrele, tuburi, farfurii sau alte asemenea obiecte transparente, fiind de patru ori mai rezistenta decat sticla si cu o duritate de 85 la suta din duritatea unui safir. În plus, ALON poate rezista pana la temperaturi de 2.100 de grade Celsius.
Padurea de maine
Va veni o vreme cand în locul padurii vom avea paduri sintetice, create de tehnologiile viitorului? E posibil, primul pas putem spune ca s-a facut: frunza sintetica. Ea nu este o simpla bucata de plastic asemanatoare cu peturile care ne invadeaza existenta si ne polueaza natura.
Mult mai ambitios, un tînar cercetator american, Julian Melchiorri, este cel care a inventat prima frunza biologica sintetica în stare sa absoarba apa si bioxidul de carbon pentru a produce oxigen, adica exact ca o planta naturala. Inventia a fost mediatizata pentru ca intra în preocuparile NASA care viseaza la popularea unor planete cu oameni de pe Pamant (!), vezi si filmul Martianul, motiv pentru care cauta modalitati de producere a oxigenului atat pentru calatoriile siderale de lunga durata, precum cele imaginate de Arthur C. Clarke în filmul 2001: Odiseea spatiala (realizat de Stanley Kubrick în 1968), cat si pentru oamenii care vor trai pe acele planete(!?). Tocmai de aceea cercetatorul, departe de a se gandi la avantajele terestre ale unor posibile paduri dotate cu frunze sintetice, este convins ca „acest material ne permite sa exploram spatiul mult mai mult decat putem acum”.
Dar ce este acest material? Conform site-ului dezeen.com, proiectul lui Melchiorri, numit mai poetic „Frunza de Matase”, a fost realizat ca parte a unui curs din cadrul Colegiului Regal de Arta din Londra, în colaborare cu Universitatea Tufts. „Materialul este extras direct din fibrele de matase si are o capacitate uimitoare de a stabiliza moleculele. Am extras cloropastele din celulele plantelor si le-am amplasat în interiorul proteinelor de matase. Ca rezultat, am obtinut primul material fotosintetic care este viu si respira precum o frunza naturala”, spunea Julian Melchiorri.
Si exact ca o planta naturala, pentru a produce oxigen, „frunza de matase”, prima fabricata de om, nu are nevoie decat de lumina si o cantitate redusa de apa. Si poate avea o multime de aplicatii pe scara larga pentru fatade sau sisteme de ventilare pentru ca materialul „poate absorbi aerul din exterior pentru a-l trece prin aceste filtre biologice si apoi pentru a aduce aer oxigenat în interior”.
Rachel Armstrong de la Universiatea din Greenwich vede mai departe: „Dezvoltarea arhitecturii vii ar putea ajuta umanitatea sa supravietuiasca”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii