Robert (Bob) Scott Lazar (n.1959) a devenit cunoscut, in 1989, prin afirmatia ca ar fi fost angajat, cu timp partial, la asa numitul „dispozitiv S-4”, din „Zona 51”, unde a lucrat in total de sase sau sapte ori, intre decembrie 1988 si aprilie 1989, la niste OZN-uri care se gaseau acolo, avand acces si la o documentatie secreta.
Era insotit in permanenta de un supraveghetor, singura persoana cu care i se permitea sa converseze. Sarcina sa ar fi fost studiul mecanismelor de propulsie, a amplificatorilor gravitationali, a modului in care acestea erau folosite la calatoriile de scurta si lunga durata prin Cosmos. in rastimpul care s-a scurs de atunci si pana azi, Lazar nu a incetat sa sustina ca toate aceste experiente au fost cat se poate de reale.
Bob Lazar avea, conform propriilor sale declaratii, doua titluri de master, in fizica si electronica. Cunoscutul ufolog Stanton Friedman i-a cautat actele de studii in arhivele institutelor in care Lazar spunea ca a invatat, dar nu le-a gasit. Totusi s-a dovedit ca el fusese angajat la Laboratorul National din Los Alamos, ca si la niste proiecte „sensibile”.
Minte manipulata?
intr-un articol postat in aprilie 2018, cunoscutul scriitor, lector si jurnalist Nick Redfern analizeaza, dupa 30 de ani, acest caz spectaculos. Prima sa constatare este ca, si la ora actuala, majoritatea comentatorilor se incadreaza in doua categorii specifice. Pe de o parte sunt cei care cred ca pretentiile lui Lazar sunt reale, iar pe de alta parte cei care cred ca totul este doar o gramada de prostii inventate. Sunt putini cei care se gandesc ca ar putea fi si o a treia posibilitate. Jurnalistul ramane „destul de deschis” la varianta ca Lazar a fost sincer si a spus adevarul asa cum l-a vazut, dar adevarul nu a fost acela pe care Lazar l-a crezut (si inca il crede). Cu alte cuvinte, exista anumite indicatii ca Lazar a fost victima unei inscenari de tip control mental.
Exista un aspect deosebit de important al controversei din jurul lui Bob Lazar, pe care multi cercetatori fie ca nu l-au luat in seama, fie l-au trecut cu vederea; sau poate ca nici macar nu si-au dat seama de importanta acelui aspect. Aceasta este posibilitatea ca cineva sa fi manipulat mintea lui Lazar, in timp ce el lucra la S-4. Exista modalitati si mijloace de a manipula perceptia realitatii, astfel incat persoana vizata – in acest caz Lazar – sa vada si sa experimenteze ceva care ar putea sa nu fie real. Lazar a spus ca personalul care lucra acolo era intimidat cu regularitate de personalul de securitate si ca se foloseau uneori asupra personalului hipnoza si drogurile. Si el a fost silit sa bea o anumita potiune.
Ufologul Dr. Jacques Vallée, vorbind la o emisiune KLAS-TV intitulata „OZN-urile: Cea mai buna dovada”, a spus ca l-a intrebat pe Lazar daca a avut cumva impresia ca memoria sa a fost manipulata. Exista un motiv temeinic pentru a fi pusa aceasta intrebare. Lazar a recunoscut de cateva ori, ca odata a fost dus la S-4 … si apoi a zburat inapoi. Asta era tot ce-si amintea. Din mintea sa fusesera sterse astfel amintirile a doua zile. Si niciodata aceste amintiri nu i-au mai revenit. Sau, poate, a primit in locul lor amintiri noi, din cauza unui cocktail chimic si a unor manevre de sugestie.
In lumina celor de mai sus, Redfern spune ca ne putem gandi ca Lazar si-a reamintit cu adevarat experientele pe care le-a mentionat, dar ca ceea ce el si-a reamintit nu a fost ceea ce se intamplase in realitate. S-ar putea ca intreaga actiune sa fi facut parte dintr-un plan ingenios, in care Lazar a devenit victima inocenta intr-un complot pentru a convinge pe cineva – poate pe rusi – ca guvernul SUA poseda OZN-uri si tehnologie extraterestra in arsenalele sale secrete, desi in realitate nu le poseda. in acest sens, intreaga poveste a lui Lazar trebuie abordata foarte atent. Nu pentru ca el ar fi un mincinos, ci pentru ca amintirile lui nu pot fi de incredere. Ceea ce nu era vina lui Lazar, ci rezultatul celor care manipulasera mintea lui.
Un aspect mai putin cunoscut al controversei Bob Lazar este acela care sugereaza ca el putea sa fi vazut o entitate extraterestra vie in subteranele din Zona 51. Lazar a mentionat povestea la inceputul anului 1989. Cand jurnalistul TV George Knapp l-a intrebat privitor la aceasta chestiune specifica, Lazar a ocolit repede intrebarea si a schimbat subiectul. Mai tarziu, insa, intr-un interviu privat, Lazar s-a deschis mai mult. Ceea ce a spus atunci a fost scurt, dar uimitor – daca este adevarat.
Potrivit lui Lazar, in timp ce trecea pe un coridor, a vazut la un moment dat, prin fereastra unei usi doi insi in haine albe de laborator, cu fata spre usa. Cei doi priveau in jos catre o figura umanoida mica, cu brate lungi. Pareau sa vorbeasca cu ea. Desi Lazar a vazut entitatea doar o secunda, el nu se indoia de ce anume parea sa fie. Spunem „parea”, deoarece Lazar insusi se intreba daca nu a fost cumva o inscenare. El s-a intrebat daca nu cumva ceea ce vazuse era de fapt un soi de papusa si ca cineva sperase ca el se va uita in camera, ceea ce de fapt a si facut. Poate pentru a acredita o prezenta extraterestra falsa la S-4? Posibil da. Saptamana trecuta mentionam ca Redfern mai scrisese in 2014 un articol, despre niste „manechine extraterestre” utilizate intr-un program ciudat si secret, menit sa convinga anumite persoane ca unchiul Sam poseda extraterestri morti si conservati.
Redfern remarca faptul ca Bob Lazar nu a actionat ca un farsor tipic. El nu si-a schimbat niciodata povestea originala, nu i-a adaugat niciodata parti noi, senzationale, nu a scris niciodata o carte sau mai multe despre experientele sale, nu participase, in mod regulat, la conferinte OZN. Jurnalistul banuia mai degraba ca „cineva conducea, in secret, un program fals OZN la Zona 51, un program in care Lazar a jucat un rol semnificativ, desi in necunos-tinta de cauza”. Cu alte cuvinte, foarte probabil, Lazar a fost supus unor tehnici de control mental, devenind un cobai pentru a raspandi dezinformarea OZN. Un alt argument in acest sens este ca Lazar a spus ca i s-a dat sa citeasca, in sectorul S-4 din Zona 51, niste documente in care era descrisa o poveste ciudata si sinistra a unei confruntari violente, de prin 1979, intre personalul de securitate din Zona 51 si un grup de extraterestri cazati la S-4, lucrand alaturi de o echipa stiintifica. A fost o confruntare care a avut drept rezultat mai mult de cateva decese. Lazar isi amintea ca documentele pe care le citise descriau modul in care personalul de securitate a fost ucis rapid prin „rani la cap”. Aceeasi soarta a avut-o si un grup de oameni de stiinta.
Zvonuri si dezinformari
Cei familiarizati cu istoria dezinformarilor OZN isi aduc aminte ca, incepand din 1979, Paul Bennewitz, un fizician din Albuquerque, a inceput sa primeasca – de la ofiteri de informatii ai Air Force – documente despre faptul ca sub orasul Dulce din New Mexico exista o baza extraterestra. Aici ar fi avut loc o intalnire fatala intre extraterestrii ostili si o echipa de securitate din nivelurile inferioare. intre cele doua povesti difera doar locatia. Iar din 1989
s-a dezvaluit fara niciun dubiu ca datele primite de Bennewitz au fost o dezinformare fabricata, cunoscandu-se atat autorii, cat si intermediarii prin care acestea au ajuns la fizician. in cele povestite de Lazar exista si alte detalii care se regasesc in varii lucrari dubioase.
Un alt detaliu suspect – observa Redfern – este ca, intr-un program militar strict secret – asa cum ar fi cel din „S4” – fiecare persoana este informata doar asupra detaliilor pe care trebuie neaparat sa le stie, pentru a-si indeplini indatoririle prevazute (regula „need to know only”). Cum oare tocmai lui Lazar, care era un nou venit, cu insarcinari mai degraba minore, i s-a pus la dispozitie intreaga cantitate de date privind programul OZN si relatiile cu extraterestrii, mergand pana la chestiuni legate de religie, de sufletul uman, de confruntari mortale cu extraterestrii, subiecte care n-aveau nicio relevanta pentru lucrarile efectuate de el? Singura explicatie este ca cineva a decis sa-l expuna in mod deliberat pe Lazar la documente false, cu tematica extraterestra, sperand ca el va iesi in public cu continutul acestor documente. Ceea ce s-a si intamplat.
Povestea lui Lazar mai are si un alt aspect bizar. El afirma ca a ajuns sa fie angajat in acel loc, care presupunea autorizari speciale si multa competenta, fiind recomandat de insusi Edward Teller „tatal bombei cu hidrogen” (1908-2003), cu care avusese o scurta discutie cu cinci ani inainte de angajarea sa, fizicianul apreciind niste inovatii aduse de el unor masini cu reactie. Dupa ce Lazar a umplut media cu strania sa poveste, Teller nu a negat implicarea sa (putea sa-l dea si in judecata), a zis doar ca s-ar putea sa-l fi intalnit si chiar sa-l fi apreciat, dar nu-si mai amintea de el, desi de data aceasta nu era vorba de cinci ani ci de o perioada mult mai scurta.
DAN D. FARCAS
Comentarii