Rapiti de OZN-uri

          Un profesor de psihiatrie cucerit de marturii
          
          Probabil cel mai prestigios cercetator al fenomenului rapirilor OZN la ora actuala este John E. Mack, M.

          Un profesor de psihiatrie cucerit de marturii
          
          Probabil cel mai prestigios cercetator al fenomenului rapirilor OZN la ora actuala este John E. Mack, M.D. profesor de psihiatrie timp de peste douazeci de ani la Harvard Medical School, fost director al sectiei de psihiatrie a spitalului din Cambridge al acestei universitati si laureat al Premiul Pulitzer.
          
          Initial, Mack era convins ca rapoartele despre rapiri OZN ascundeau înselatorii sau o boala mintala. Dupa ce în 1990 Budd Hopkins i-a prezentat câteva persoane care acuzau ca au fost rapite, Mack a examinat el însusi un mare numar de cazuri, publicându-si rezultatele în doua carti: Abduction: Human Encounters wit Aliens (1994) si Passport to the Cosmos (1999), întâmpinate cu aplauze si cu critici, egal de vehemente.
          Pâna în 1992, când a facut primele comunicari în acest sens, la conferinta de la Massachussetts Institute of Technology, prof. Mack examinase, timp de aproape patru ani, peste o suta de persoane care spuneau ca ar fi fost rapite. Saptezeci si sase dintre acestea (cu vârsta între 2 si 57 de ani, 47 femei si 29 barbati) îndeplineau criteriile pe care el însusi le impusese pentru a accepta ca a avut loc o „rapire”. Cele constatate de Mack au confirmat descoperirile anterioare facute de Budd Hopkins, David Jacobs, Leo Sprinkle, John Carpenter si altii.
          
          Cei rapiti sunt oameni obisnuiti
          
          Cei examinati de Mack nu au putut fi inclusi în nici un grup anume. Ei pareau sa vina, la întâmplare, din toate zonele societatii, incluzând: studenti, constructori, secretare, scriitori, oameni de afaceri, informaticieni, muzicieni, psihologi, un receptioner dintr-un club de noapte, un paznic de închisoare, un acupuncturist, un lucrator social, un lucrator de la o benzinarie. La început parea ca pintre „rapiti” predomina persoanele de conditie mai simpla. Ulterior a reiesit ca aceasta se datora faptului ca persoanele proeminente profesional sau politic ezitau sa-si raporteze pataniile, pentru a nu se expune ridicolului si a nu-si pune cariera în pericol. Nu s-a gasit nici o corelatie cu vreun tip anume de personalitate, nici cu o anumita structura familiala, nici cu existenta unor abuzuri sexuale în copilarie etc. Nici unul dintre cei examinati de Mack nu avea probleme psihiatrice, cu exceptia unui sens secundar, ei suferind în urma consecintelor a ceva ce li s-a întâmplat. Nici unul nu era genul care sa inventeze astfel de istorii, ori sa-si dea visurile sau fanteziile drept realitate, pentru vreun câstig. Testele s-au facut adesea în paralel, comparând un lot de „rapiti” cu un lot martor de oameni obisnuiti, fara a putea evidentia o deosebire semnificativa între acestea.
          
          Sinceritatea emotionala
          
          Prima carte a lui Mack începe cu cuvintele: „Nimic în experienta mea de aproape 40 de ani în domeniul psihiatriei nu m-a pregatit pentru ceea ce am întâlnit lucrând cu persoanele care mi-au raportat experientele unor rapiri”. Relatând cele întâmplate, constient sau sub hipnoza, martorii erau profund implicati emotional, într-un mod care greu putea fi contrafacut în fata ochiului exersat al clinicianului. Oameni altminteri sobri si controlati se zvârcoleau, transpirau, gemeau, tipau de teama sau furie, suspinau si plângeau în timp ce durerea li se citea pe fata. Mack observa ca „teroarea, furia, mâhnirea dar, uneori, si fericirea exprimate în cursul sesiunilor mele, de cei ce au trecut prin aceste întâmplari, sunt printre cele mai intense pe care le-am întâlnit în viata mea”. El preciza într-un interviu: „pentru nici un caz din cele pe care le-am investigat – nici vreunul, dupa câte stiu, examinat de oricine, de Budd sHopkinst, Dave sJacobst, John Carpenter, sau de mine însumi – nu s-a identificat o trauma sau set de traume care sa poata explica aceste stari emotionale”. Mack preciza – „Impresia cea mai puternica asupra mea a produs-o autenticitatea oamenilor, credibilitatea modului în care vorbeau s…t Indivizi care nu fusesera în contact unii cu altii si care nu erau familiarizati cu relatarile fenomenului din mass-media, relatau în buna masura aceleasi trasaturi specifice si aceleasi detalii”.