Panteon crestin

          Patrunsa
          
          Schitul „Patrunsa” din judetul Vâlcea este situat la mica departare de schitul Pahonie. Construit în apropierea satului Barbatesti – mai exact la 9 kilometri distanta – la poalele muntelui Buila, are hramul „Cuvioasa Paraschiva”.

          Patrunsa
          
          Schitul „Patrunsa” din judetul Vâlcea este situat la mica departare de schitul Pahonie. Construit în apropierea satului Barbatesti – mai exact la 9 kilometri distanta – la poalele muntelui Buila, are hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Traditia locurilor ne spune ca în secolul al XV-lea exista deja aici o vatra monahala. Din nefericire biserica si chiliile au fost distruse de o avalansa iar calugarii ramasi fara adapost au fost nevoiti sa paraseasca locurile.
          Schitul a fost reînfiintat în 1740 de episcopul Clement al Râmnicului, pe propria sa cheltuiala, datorita faptului ca el se nascuse aici. Mama sa, Paraschiva Modoran, din Pietrarii Vechi, fugise de acasa de frica unei invazii turcesti si fusese „patrunsa” de durerile facerii în dreptul manastirii, unde gasise adapost pentru nasterea pruncului la radacina unui paltin. Se pare ca de aici se trage numele Sfântului locas, zidit din dragoste, care a avut de înfruntat din plin urgiile naturii. Caderea unei stânci îl distruge din nou. Este refacut la sfârsitul veacului al XVIII-lea dar este parasit din nou în 1895.
          În 1935, dupa 40 de ani de parasire, în care biserica devenise adapost pentru oile ciobanilor din zona, schitul a fost reînfiintat prin osârdia ieromonahului Veniamin Grigorescu. Vreme de doi ani a umblat prin sate, a adunat bani si apoi a adus mesteri care au luminat si au înnoit biserica. Pentru el si-a sapat un bordei în pamânt, iar în anii tulburi de dupa razboi a fost singurul care a mentinut activitatea monahala, locuind întâi într-o chilie de bârne si apoi, vreme de 10 ani, într-o pestera. Acoperit de ani s-a stins din viata într-o casa din satul Barbatesti iar satenii de acolo l-au purtat o parte din drum cu carul si apoi l-au pus pe un pat de cetina si l-au dus pâna la schit pe umeri, cale de câteva ceasuri, ca într-o tragedie antica. Mormântul sau se afla lânga mica bisericuta, nu departe de bordeiul de pamânt si de chilia de bârne. Biserica are ziduri groase si pridvor închis, cu patru ferestre mari între stâlpii sustinatori. Pe pridvor exista si o mica turla înfundata, in vreme ce acoperisul vechi de sindrila a fost înlocuit cu unul de tabla. Peretii exteriori sunt simpli, varuiti în alb, cu un brâu median de jur-împrejur iar clopotnita, gen foisor, se afla cam la 20 metri departare de pridvor.
          Nu se cunoaste autorul picturii interioare, realizata în stil brâncovenesc, având însa si unele influente populare. Cladirea pentru chilii si staretia, se ridica la 40 de metri în fata bisericii. Desi mic, schitul se bucura de multa atentie din partea credinciosilor, care gasesc aici minunate clipe de liniste în locasul tainuit in mijlocul unei naturi de o inegalabila frumusete.