Eminent herpetolog american, studiind amfibienii si reptilele, Schmidt a lucrat pentru Muzeul American de Istorie Naturala din New York si apoi pentru Muzeul Field din Chicago, timp în care a facut mai multe expeditii în America Centrala si de Sud pentru a colecta specimene pentru muzeu. A fost, de asemenea, presedinte al Societatii Americane a Ihtiologilor si Herpetologilor.
În timpul lungii sale cariere stiintifice, Schmidt a manipulat nenumarati serpi mortali. Dar în 1957 a facut greseala fatala de a subestima toxicitatea unui sarpe boomslang trimis de directorul gradinii zoologice Lincoln Park pentru identificare.
„L-am luat de la doctorul Robert Inger fara sa ma gândesc la nicio masura de precautie, iar acesta m-a muscat imediat de partea carnoasa a primei articulatii a degetului mare stâng”, a scris Karl Schmidt în jurnalul sau. „Gura a fost larg deschisa si muscatura a fost facuta doar cu coltii pos-teriori, doar coltii din dreapta intrând pe toata lungimea lor de aproximativ 3 mm”. Mai putin de 24 de ore mai târziu, el era mort.
La fel ca multi herpetologi de la acea vreme, Karl Schmidt nu credea ca veninul sarpelui boomslang are doza fatala necesara pentru a ucide oamenii, desi studiile de specialitate aratau contrariul.
În loc sa-si trateze rana muscata, Schmidt a luat trenul de la serviciu spre casa si a început sa noteze în jurnalul sau efectul veninului. Schmidt a crezut ca acceptarea tratamentului ar fi perturbat simptomele pe care le consemna. El a scris în jurnalul sau: 4.30 – 5.30 PM greata puternica, dar fara varsaturi. 5.30 – 6.30 PM frisoane puternice si tremuraturi urmate de febra. Sângerarea membranelor mucoase ale gurii a început în jurul orei 5.30, aparent mai ales din gingii. 8.30 PM am mâncat doua bucati de pâine prajita cu lapte. De la 9.00 la 12.20 A.M. am dormit bine. Urinat la 12.20 AM, în principal sânge, dar o cantitate mica. Am luat un pahar de apa la 4.30 AM, urmat de greata si varsaturi violente, continutul stomacului fiind cina nedigerata. M-am simtit mult mai bine si am dormit pâna la 6.30 AM.
Dupa trezire, Schmidt a continuat sa-si înregistreze observatiile: 26 septembrie. 6.30 AM Temperatura ridicata. Am mâncat cereale si oua fierte pe pâine prajita si sos de mere si cafea la micul dejun. Gura si nasul continua sa sângereze, dar nu excesiv.
Starea lui Schmidt a început sa se înrautateasca dupa prânz. Aces-ta si-a sunat sotia, dar la sosirea ajutoarelor Schmidt se chinuia deja sa respire si nu raspundea la stimuli. S-a încercat resuscitarea, dar nu s-a reusit. Cu putin înainte de ora 15.00, pe 26 septembrie 1957, Schmidt a ajuns la spital si a fost declarat mort. Autopsia sa a relevat o hemoragie interna extinsa.
Astazi, boomslang (Dispholidus typus) este considerat unul dintre cei mai letali serpi din Africa. Simptomele tipice dupa o muscatura includ coagularea intravasculara diseminata – o afectiune în care mici cheaguri de sânge se dezvolta în fluxul sangvin, blocând vasele mici de sânge – urmata de hemoragie spontana în tesuturi. Când Schmidt a fost adus la spital, sângera din ochi, plamâni, rinichi, inima si creier. În esenta, victima sângereaza pâna la moarte.
De la nefericitul incident, multi au dezbatut daca Schmidt ar fi putut fi salvat daca ar fi solicitat imediat asistenta medicala, dar în acel moment nu era disponibil niciun antidot specific împotriva veninului sarpelui boomslang.
Moartea lui Schmidt a fost rezultatul neglijentei, încurajata de credinta falsa predominanta în comunitatea stiintifica din acea vreme, conform careia boomslang erau serpi inofensivi.
GABRIEL TUDOR
Comentarii