Între Vatican si Castelul Sant’Angelo se afla un pasaj secret care, de-a lungul timpului, a salvat mai multi ocupanti ai Sfântului Scaun al crestinatatii.
Passetto di Borgo, foarte cunoscut si ca „El Corridore”, era o varianta pentru evacuarea papei dincolo de zidurile cetatii sfinte, în cele mai întunecate momente din istoria Bisericii, care a facut diferenta dintre viata si moarte.
Salvarea unui suveran pontif
În Roma, fiecare piatra are o poveste, dar unele pastreaza secrete stravechi, de obicei ascunse de ochii publicului. Este si cazul sus-mentionatului Passeto di Borgo, un coridor amplasat la înaltime (oarecum asemanator unui viaduct), lung de aproximativ 800 de metri, care leaga Vaticanul de Castelul Sant’Angelo. Construit în secolul al XIII-lea, parte a zidului Leonin (construit între 848-852 d.Hr. pentru a proteja Vaticanul de raidurile sarazinilor), pasajul a fost consolidat sub Papa Nicolae al III-lea, acesta este un adevarat lant de fortificatie suspendata.
Pasajul nu a constituit o investitie inutila ori extravaganta, ci a fost folosit de mai multe ori de-a lungul secolelor, exact pentru scopul de baza al ridicarii sale.
Cel mai faimos caz este cel al lui Clement al VII-lea, papa care în 1527, în timpul teribilului Jaf al Romei de catre armata „hibrida” a lui Carol al V-lea, suveranul rebel al Sfântului Imperiu Roman, a reusit sa se salveze fugind prin pasaj, în timp ce Garda Elvetiana a luptat pâna în ultima clipa pentru a proteja Basilica Sfântul Petru.
Se pare ca si Papa Alexandru al VI-lea Borgia l-a folosit în mod regulat pentru escapadele sigure si discrete între Vatican si „fortareata” sa, el find cunoscut pentru orgiile inimaginabile pe care le organiza împreuna cu prieteni din patura nobiliara.
Fascinatie si mister
In prezent, vizitatorii Romei pot parcurge – în deplina siguranta si fara amenintarea vreunui „inamic”! – aceasta insolita cale de legatura dintre sediul papal si cetate. Cei care au facut-o descriu o experienta parca suspendata în timp, fiindca Passetto este îngust, umed, întunecat pe alocuri, dar incredibil de fascinant. Arhitectura pasajului este simpla: o pasarela acoperita cu caramida, cu fante pentru aparare, înaltimea sa – 12 metri deasupra solului – permitând miscarea discreta, invizibila pentru inimaci.
Zidurile povestesc despre secole de istorie, iar linistea care îl cuprinde pe vremelnicul oaspete este aceeasi care înabusea odinioara pasii tremurând ai unui papa foarte grabit sa-si salveze viata sau soapta unui gardian credincios. De-a lungul drumului, arhitectii au conceput trape, lucarne si pasaje ascunse, pentru a proteja, monitoriza si pazi.
La celalalt capat al pasajului (fata de Vatican), se afla alte obiective definite prin istorii pline de mister. Mausoleul împaratului lui Hadrian, construit în secolul al II-lea d.Hr. si transformat într-o fortareata în Evul Mediu, înca pastreaza complexul asa-numitelor „închisori istorice”, a caror denumire populara, „Gura Infernului”, descrie în mod inspirat sistemul de încaperi si celule subterane sumbre care se întindeau pâna la etajul al doilea, „gazduind” în recluziune, printre altii, si figuri ilustre, precum contele aventurier si ocultist Cagliostro, nefericitul teolog si filosof Giordano Bruno, ars pe rug de Inchizitie pentru convingerile sale neclintite sau renumitul sculptor manierist Benvenuto Cellini. Pasajul a jucat si un rol în strategia de aparare a Vaticanului, acesta permitând miscarea trupelor între Vatican si Castel Sant’Angelo dar si comunicarea secreta atunci când orasul era închis.
Pentru romani, Passetto reprezinta astazi mult mai mult decât un obiectiv turistic, este o legenda urbana, simbolul unei puteri care a avut întotdeauna nevoie de cai secrete de evadare, strategii si protectie.
Pe de alta parte, usor paradoxal, în pofida istoriei sale fascinante, ramâne înca putin cunoscut, chiar si printre locuitorii Romei. Poate pentru ca este unul dintre cele mai bine pastrate secrete ale Orasului Etern!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii