Putine momente istorice au avut o influenta atât de profunda asupra unei civilizatii precum Hejira (sau Hijra), migratia profetului Muhammad si a adeptilor sai din Mecca catre Medina.
Evenimentul, petrecut la data de 16 iulie 622 (în calendarul iulian), nu reprezinta doar o deplasare geografica, ci si începutul unei transformari religioase, politice si culturale care avea sa marcheze istoria lumii islamice pentru secole. În primii ani ai activitatii sale de predicator, Muhammad a atras un numar restrâns de adepti, format în principal din membri ai familiei si apropiati.
Mesajul sau monoteist a intrat însa în conflict cu elitele din Mecca, oras prosper datorita rolului sau comercial si religios. Pe masura ce islamul s-a raspândit, comunitatea musulmana a fost supusa unor forme tot mai severe de persecutie: boicot economic, marginalizare sociala, violente si chiar asasinate.
Situatia s-a agravat dupa moartea lui Abu Talib, unchiul lui Muhammad si principalul sau protector în fata liderilor meccani. Lipsit de aceasta sustinere, profetul s-a confruntat cu amenintarea directa a eliminarii fizice. Potrivit traditiei islamice, conducatorii din Mecca au decis organizarea unui complot pentru asasinarea sa, ceea ce a facut imposibila ramânerea în oras.
În acest context, Muhammad a gasit sprijin în rândul unor triburi din Yathrib, oras care va deveni ulterior Medina („Orasul Profetului”). Dupa întâlniri secrete cu reprezentanti ai triburilor Aws si Khazraj, desfasurate la al-Aqabah, lânga Mina, a fost pregatita emigrarea comunitatii musulmane.
În luna mai a anului 622, Muhammad a parasit în secret Mecca împreuna cu Abu Bakr, prieten apropiat, companion si viitor succesor. Hejira este considerata momentul fondator al primei comunitati islamice organizate.
La Medina, musulmanii nu au mai fost doar un grup religios persecutat, ci au devenit nucleul unei societati noi, bazate pe solidaritate, credinta si reguli comune. Din acest motiv, calendarul islamic îsi începe numaratoarea anilor de la acest eveniment, iar Hejira ramâne pâna în prezent un simbol al curajului, al libertatii religioase si al capacitatii unei co-munitati de a se reinventa în fata adversitatii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii