Amedeo Modigliani a trait doar treizeci si cinci de ani, dar ce ani! Viata sa personala pare un zbucium necontenit al unui om caruia destinul i-a aplicat un corset prea strâns. Trecând de la pictura la sculptura si înapoi la pânzele sale delicate, care contrastau flagrant cu furia din sufletul acestui iubitor si asupritor de femei, Modigliani mergea nonsalant pe gheata subtire a unei existente care se topea accelerat sub asediul alcoolului si al unui metabolism plapând din nastere. A venit pe lume la Livorno (Italia), în 1884, în familia unui comersant evreu fara noroc în afaceri. O boala de plamâni aproape ca îi mutileaza adolescenta, perioada în care îsi descopera apetenta pentru desen si pictura. La optsprezece ani, însanatosit în sudul Italiei, începe sa-si cultive talentul, mai întâi la „Scoala de nuduri” din Florenta.
Se instruieste apoi la Venetia si în 1906 ajunge la Paris. Aici se înregimenteaza cu dezinvoltura în avangarda artistica si devine repede un print al boemei din Montmartre. Îmbracat foarte simplu, dar purtând esarfa rosie la gât si o palarie cu boruri largi, Modigliani se plimba printre curentele epocii, de la expresionism la fovism, trecând prin ironiile lui Toulouse-Lautrec. Postum, se va spune despre el ca a fost un reprezentant al „Scolii parisiene”, specializat în nuduri si portrete.
Poate ca tocmai aceste „fixatii” ale sale i-au adus ghinion în comercializarea pânzelor sale, caci toata viata Modigliani a vândut tablouri la preturi foarte modeste. Între 1909 si 1912 se manifesta ca sculptor. Este perioada în care îl cunoaste pe Brâncusi – care locuia în acelasi cartier parisian medieval, Cité Falguicre. Însa sculptura îl epuizeaza si dupa trei ani de lucru intens, se opreste pentru a-si redresa sanatatea la Livorno.
Reîntors la Paris în 1914, pictorul are o experienta sentimentala de-a dreptul salbatica. Se îndragosteste de ziarista engleza Beatrice Hastings, cu cinci ani mai în vârsta, femeie nabadaioasa, trecuta prin alte doua mariaje si având un stil de viata clocotitor. Modigliani e fascinat de ea, dar betiile si bataile sunt la ordinea zilei în cuplu. Cei doi se autodistrug. Pictorul începe sa bea fara masura si dupa doi ani se despart. Urmatoarea iubire, cea pentru canadianca Simone Thiroux, a mostenit nabadaile primeia si violenta face casa buna cu dragostea. Dar alcoolul face ravagii si Modigliani îi taie obrazul cu un ciob de sticla.
Simone este parasita, femeia având de la el o cicatrice permanenta si fiind gravida. Avea sa moara curând, de tuberculoza. În viata lui Modigliani urmeaza adolescenta cu înclinatii artistice, Jeanne Hébuterne, marea si ultima lui iubire. Era anul 1917, an în care se desfasoara un episod comico-dramatic: la prima sa expozitie individuala, pictorul asista siderat la operatiunea de înlaturare a unor nuduri, efectuata de politie. „Imoralitate excesiva”, decisesera autoritatile… Jeanne aduce pe lume o fetita, un an mai târziu, însa relatiile dintre ei nu încetau sa fie furibunde.
Ea îi tolereaza betiile si aventurile cu modelele sale. Modigliani se simte din ce în ce mai rau si medicii îi descopera o inflamatie tuberculoasa a meningelor. Moare în ianuarie 1920, cu sase luni înainte de a împlini 36 de ani. La doua zile dupa disparitia lui, Jeanne (din nou gravida) se arunca de la etajul cinci al locuintei sale. Fiica lor, numita tot Jeanne, a trait pâna-n 1984. Trebuie spus în final ca toate convulsiile sentimentale ale lui Modigliani au debutat atunci când prima sa iubire, poeta rusa Anna Akmatova, care era casatorita, l-a parasit dupa o scurta aventura.
PAUL IOAN
Comentarii