Asezat pe malul Gangelui, orasul Varanasi, care de-a lungul timpurilor s-a numit Benares, Benaras sau Hashi, este cel mai venerat oras din India. Aici vin, in fiecare an, mii de pelerini sa se scalde sau sa bea apa fluviului sfânt, pentru a se curata de pacate. Pe credinciosi nu pare sa-i tulbure nimic. Nici fumul care pluteste in aer, nici cenusa mortilor aruncata in apa, nici faptul ca in fluviu sunt deversate ape reziduale. Apa ramâne sfânta si se intorc la casele lor cu sticle pline cu acest lichid miraculos. De altfel multi vin sa moara aici, pentru ca exista credinta potrivit careia cei ce mor pe acest teritoriu sacru se elibereaza de samsara – ciclul nesfârsit al nasterii, mortii si reincarnarii.
Pe marginea apei sunt scari si ghaturi – platforme speciale – pe care se aduna oamenii inainte de a intra in apa in care se oglindesc turlele stralucitoare ale templelor construite pe o lungime de circa cinci kilometri de-a lungul fluviului. Exista 70 de ghaturi, cel mai venerat dintre ele fiind Manikarnika, unul din cele doua rezervate incinerarilor. Sectorul respectiv este lasat in sarcina unei caste umile, numita Dom.
Trupurile neinsufletite sunt invelite in pânza alba sau rosie, sunt legate pe o targa de bambus si aduse aici la intervale regulate. Focurile ard ziua si noaptea, imprastiind jocuri de lumini pe fatadele templelor consacrate zeitatilor budiste. Dintre acestea, cel mai venerat este Shiva, care, impreuna cu Brahma si Vishnu compune trinitatea budista. El este reprezentat in mai multe ipostaze. Uneori, apare ca un yoghin ascet, mânjit de cenusa, alteori este invelit intr-o piele de tigru sau de elefant si poate avea serpi in jurul gâtului. Intr-o alta ipostaza apare imbracat in matase, in chip de mire, alaturi de sotia sa, Parvati.
Prezenta simbolurilor zeului este asociata unui mit legat de Varanasi. Se spune astfel ca la vremea in care Brahma si Vishnu isi disputau suprematia, din cer a tâsnit o coloana de lumina pe care cei doi au inceput sa o cerceteze. Vishnu, transformat in mistret, a sapat cu coltii sub pamânt, iar Brahma, calare pe o gâsca, a controlat cerul, dar nici unul nu a gasit capatul coloanei din care a aparut Shiva. Vishnu l-a tratat cu respect dar Brahma a fost plin de aroganta si, drept pedeapsa, Shiva i-a taiat unul din capete. Capul s-a lipit de mâna zeului pedepsit si n-a mai putut scapa de el pâna când nu a ajuns la Varanasi unde a cazut brusc, eliberându-l de pacat.
Orasul nu este incarcat doar de simboluri religioase ci si de semnificatii istorice. Fondat de descendentii arienilor in jurul anului 1500 i.Hr., in secolul al VI-lea i.Hr. a devenit capitala regatului Kashi si a primit vizita lui Gautama Buddha, care a tinut aici prima sa cuvântare. Orasul s-a dezvoltat atingând apogeul in Evul Mediu când, fiind capitala regilor Gahadavala, a ajuns cel mai infloritor centru al religiei hinduse. In secolul al XII-lea insa, invazia trupelor musulmane conduse de Mohamed Ghuri, a adus mari pagube orasului care a fost jefuit fara mila, prada fiind incarcata pe 1500 camile.
In perioada mogulilor (1526-1857) orasul a cunoscut rând pe rând perioade de inflorire si decadere iar sfârsitul secolului al XIX-lea isi recapata caracterul sacru si importanta istorica si culturala, subliniata de construirea universitatii de aici. Varanasi ramâne insa un oras al pelerinajelor, cu opriri la cele peste 100 de locuri sfinte, un oras in care vesmintele stralucitoare ale pelerinilor aduc un plus de frumusete marilor sarbatori cum este Divali – sarbatoarea luminilor – si templelor dintre care, cele mai multe sunt inchinate marelui Shiva.
IRINA STOICA
Comentarii