Dupa o iarna a vrajbei ce a durat zeci de ani si care din pacate isi mai arata coltii de ger in sufletele multora dintre noi, a sosit poate vremea sa dam uitarii ura, ranchiuna, invidia si celelalte pacate ce ne apasa sufletele si sa ne lasam iluminati pe dinauntru de lumina sacra a Invierii. De acum, cea mai mare sarbatoare a crestinatatii este aproape. Iisus urca Golgota, inainte de a urca spre cer, luand cu Sine pacatele unei omeniri ce se lasa prea des prada ispitei.
Cum primim astazi, la doua milenii dupa ce Mantuitorul s-a infratit cu Crucea, vestea Invierii? Suntem oare vrednici de rascumpararea pe care Fiul lui Dumnezeu a platit-o cu sange pentru noi? Cei care se pretind crestini piosi fiindca au tinut cu strictete postul pascal ar trebui sa aiba in minte cuvintele marelui teolog Ioan Gura de Aur, ce spunea ca „vremea Postului a trecut, dar n-a trecut si rostul lui”. Si sa stie ca nu neaparat oricine posteste tine post, caci infranarea de la mancare nimic nu inseamna fara infranarea de la pacate, dupa cum sunt multi care se bucura de mancare, dar nu gusta din pacat. Sa lasam asadar deoparte micile ori marile rautati care ne macina fara preget sufletele si, inainte de a ciocni traditionalele oua rosii si de a sorbi paharul ce pastreaza in el sfantul sange al Domnului, sa ne impacam sufleteste cu noi insine si cu semenii nostri. Si abia atunci ne vom numi crestini adevarati, si abia atunci vom stii ca, daca Iisus s-ar intoarce pe Pamant, noi, oamenii nascuti din stirpea lui Adam si a Evei, nu-l vom rastigni a doua oara…
Comentarii