Nascut pe la anul 466, ca fiu al lui Childeric, conducatorul francilor salieni, Clovis a primit la nastere acest nume care insemna „razboinic vrednic” si pe care nu l-a facut de ras niciodata. Deprinzand inca de tanar mestesugul armelor, la doar 20 de ani l-a invins, in sangeroasa batalie de la Soissons, pe ultimul general roman prezent in Galia de nord, Syagrius. Dupa victorie a incheiat o alianta cu ostrogotii, oferind-o de sotie pe sora sa, Audafleda, regelui Teodoric cel Mare. In 491, ii va supune pe turingieni si ii va invinge pe alemani cu ajutorul altor capetenii france, in lupta de la Tolbiac.
Dupa casatoria cu printesa burgunda Clotilda, care era crestina, in 493, el a decis, impulsionat, desigur, de calcule politice si mai putin de trairi personale, sa se converteasca la crestinism, mai precis la credinta catolica, spre deosebire de alte capetenii germanice, vizigote sau vandale, care alesesera doctrina ariana. Paradoxal insa, alegerea sa i-a indepartat pe multi lideri franci, ramasi credinciosi traditiilor stravechi si i-a diminuat astfel capacitatea militara – desi teologii catolici sunt de alta parere. Tentativa nereusita de a supune regatul burgund, in 500, a fost urmata, sapte ani mai tarziu, de ocuparea regatului vizigot de la Toulouse, dupa batalia de la Vouille.
Clovis a fost cel care a stabilit capitala noului regat al francilor la Paris, unde a construit si o abatie dedicata Sfintilor Petru si Pavel, pe malul stang al Senei, abatie ce ulterior va fi redenumita Sfanta Genevieva, in onoarea patroanei orasului. Cu putin timp inainte de moarte, Clovis a convocat la Orleans un conciliu bisericesc, avand ca scop intarirea legaturii dintre Biserica si Coroana. Dupa disparitia sa, in 511, regatul a fost impartit intre cei patru fii, Teuderic, Clodomer, Childebert si Clotaire si nu va mai fi reunit decat peste doua secole, sub dinastia merovingiana.
GABRIEL TUDOR
Comentarii