Nascut pe 21 septembrie 1842 la Istanbul, ca fiu al sultanului Abdülmecid I, Abdülhamid al II-lea a venit la tron pe 31 august 1876, dupa decaderea din drepturi a fratelui sau mai mare, Murad al V-lea, pe care medicii îl gasisera suferind de o boala psihica.
Dupa doar câteva luni de domnie, pe 23 decembrie 1876, Abdülhamid a promulgat o noua Constitutie imperiala, mai liberala, menita în primul rând sa atenueze tensiunile cu marile puteri occidentale, îngrijorate de suprimarea salbatica de catre turci a revoltei din Bulgaria, dar si de succesele obtinute de acestia în Serbia si Muntenegru. Dupa conflictul cu Rusia, din 1877-1878, încheiat dezastruos pentru otomani, sultanul a înteles ca nu se poate astepta la ajutor din partea occidentalilor daca nu le permite acestora intruziunea în treburile interne ale imperiului. El a demis Parlamentul, care se întrunise în martie 1877 si a suspendat, în februarie 1878, Constitutia liberala, guvernând absolutist în urmatorii 30 de ani.
Practic, sultanul s-a izolat total de lumea exterioara, multumindu-se sa dea decrete si sa numeasca functionari si generali din palatul Yildiz din Istanbul, asistat de un sistem de politie secreta, o vasta retea de comunicatii prin telegraf si o severa cenzura. Dupa ce Imperiul Otoman a fost ciuntit, odata cu ocuparea de catre francezi a Tunisiei (1881) si preluarea guvernarii Egiptului de catre britanici (1882), Abdülhamid s-a orientat catre Germania, tara careia i-a facut importante concesii politice si comerciale.
Spre a-si întari domnia absolutista si a aparea ca un campion al cauzei musulmane în întreaga lume, Abdülhamid a folosit intens pan-Islamismul. Pe plan intern, a reformat masiv educatia, înfiintând numeroase scoli religioase, dar si scoli primare, gimnaziale si militare.
Totodata, a extins reteaua de cai ferate si de comunicatii prin telegraf. Dar nemultumirile fata de regimul sau despotic si resentimentele cauzate de interventia europeana în Balcani au provocat revolta militara a Junilor Turci, în 1908, în urma careia Abdülhamid a fost detronat, fiind înlocuit cu fratele sau mai mic, Mehmed al V-lea, care a domnit, pentru scurta vreme, ca suveran constitutional.
Cele noua vaduve si cei 13 copii ai sai vor primi în 1930 de la noile autoritati republicane ale Turciei, despagubiri de 50 de milioane de dolari pentru proprietatile imperiale confiscate.
GABRIEL TUDOR
Comentarii