Presedinte al Filipinelor intre 1965 si 1986, Ferdinand Edralin Marcos ramâne una dintre cele mai controversate personalitati ale secolului XX. Fire voluntara, in tinerete a practicat boxul, inotul si luptele si s-a inscris la Drept, fiind unul dintre cei mai merituosi studenti. Dar, inainte de a termina studiile, il asasineaza pe un rival al tatalui sau si este nevoit sa-si ia licenta de avocat in inchisoare. Marcos a activat, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in miscarea de rezistenta impotriva japonezilor, Ang Maharlika si, desi a avut un rol minor, ulterior isi va aroga functia de lider al acestei organizatii. Dupa razboi a inceput o cariera politica tumultuoasa; in 1959 este ales in Senat iar in 1965 a devenit presedinte.
Programul sau ambitios, de construire de drumuri, scoli, centrale electrice si de dezvoltare economica s-a bazat pe cooptarea in guvern a unor tehnocrati bine pregatiti, astfel incât sub conducerea lui Marcos, Filipinele au cunoscut, in acesti ani, o dezvoltare fara precedent. Dar al doilea mandat al sau nu a mai fost la fel de fructuos si curând situatia s-a deteriorat, criza manifestându-se printr-o inflatie masiva, scadere economica, aparitia de miscari separatiste si demonstratii studentesti de amploare.
Pentru a curma protestele si a elimina total opozitia, Marcos a introdus legea martiala. Rivalii sai, ca si liderii studentilor razvratiti au fost aruncati in inchisoare si, chiar dupa anularea masurilor punitive, presedintele a ramas la putere, fraudând masiv alegerile si asasinându-l pe principalul sau oponent, Beningo Aquino. Caderea lui Marcos nu s-a produs insa decât atunci când aliatul fidel, SUA, au renuntat sa-l mai sprijine; dictatorul a pierdut alegerile, in favoarea vaduvei lui Aquino, si a plecat in exil in Hawaii, unde a murit, pe 28 septembrie 1989.
GABRIEL TUDOR
Comentarii