Batalie decisiva in cadrul razboiului civil din Anglia, lupta de la Naseby a pus fata in fata armata Parlamentului si trupele loiale regelui Carol I. Condusa magistral de de Sir Thomas Fairfax si mai ales de Oliver Cromwell, armata „Noului Model” a obtinut un succes de prestigiu.
Poate ca soarta bataliei ar fi fost alta daca suveranul englez ar fi urmat sfatul consilierilor sai si ar fi atacat armata Noului Model inca din ianuarie, cand aceasta era in formare. Carol a preferat sa se indrepte spre nord, spre a face jonctiunea cu monarhistii scotieni, asa cum il sfatuise printul Rupert de Rin, principalul lui conducator militar. Acest lucru l-a determinat insa sa lase un important detasament in sud, pentru a apara orasul Oxford si astfel divizata armata regala a fost surprinsa de trupele parlamentare si obligata sa dea batalia la Naseby, unde cavaleria condusa de Oliver Cromwell detinea deja o pozitie strategica excelenta.
De altfel geniul lui Cromwell, numit recent Locotenent General de catre Parlament, a hotarat soarta bataliei. Desi centrul frontului, ocupat de infanterie, a fost castigat rapid de regalisti, majoritatea soldati veterani, foarte bine pregatiti pentru lupta corp la corp, „coastele de fier”, cavaleria lui Cromwell, din flancul drept, au dat peste cap escadroanele regelui, atacand din spate infanteria acestuia.
A fost momentul hotarator al bataliei, cu atat mai mult cu cat pe flancul stang printul Rupert, angajat in urmarirea oponentilor sai din acea parte a frontului, s-a indepartat de locul inclestarii. Absenta lui i-a facut pe regalisti sa creada ca viteazul general dezertase. De fapt, acesta si-a condus oamenii, in urmarire, pana la tabara parlamentara, aparata doar de o garda redusa numeric. Cand a inteles ce greseala facuse, era prea tarziu: o mare parte a armatei regale era deja masacrata, situatie ce consfintea de fapt triumful militar al Parlamentului in fata regalistilor.
GABRIEL TUDOR
Comentarii