Primul monarh din ramura de Bourbon a dinastiei Capetiene, Henric IV a fost unul dintre cei mai mari regi ai Frantei, adevaratul artizan al transformarii acestei tari in principala putere europene, spre sfarsitul secolului XVII. Nascut la Pau, in Gasconia, el a fost botezat dupa obiceiul local, turnandu-i-se pe cap vin de Jurancon si cativa catei de usturoi! Ca hughenot, Henric a fost implicat in razboaiele civile, dar, ajungand la tron, in 1589, s-a convertit la catolicism dar a garantat libertatea religioasa a protestantilor, prin Edictul de la Nantes, punand capat conflictelor religioase care zguduisera Franta pana atunci.
Rege extrem de popular si de iubit de catre supusii sai, Henric IV a dat dovada de o toleranta religioasa neobisnuita, pentru epoca in care a trait. Supranumit inca din timpul vietii „le bon roi Henri” („bunul rege”) sau „le Vert gallant” („verdele galant”), Henric a dat numele sau imnului regal al Frantei, „marsul Henric IV”. Bun gospodar, excelent diplomat si razboinic curajos, Henric IV a fost in acelasi timp un sprijinitor al artelor. El a vazut si importanta colonizarii, de catre Franta, a teritoriilor de peste Atlantic, si a dispus organizarea mai multor expeditii in America de Nord, gratie carora ulterior Franta isi va putea impune prezenta in Canada.
Desi adorat de supusii sai, Henric avea si multi dusmani, mai ales dupa ce renuntase la protestantism. Si totusi, in mod paradoxal, dupa mai multe tentative de asasinat venite din partea unor fanatici protestanti, regele avea sa fie ucis de un catolic fanatic. Pe 14 mai 1610, regele, aflat in trasura sa, a fost atacat de un calugar pe nume Francois Ravaillac, care l-a injunghiat mortal. Dupa ce a fost inhumat, in biserica Saint Denis, necropola regilor Frantei, vaduva lui, Maria de Medicis, a devenit regenta pentru fiul lui, in varsta de doar 9 ani, Ludovic (viitorul Ludovic XIII) pana in 1617.
GABRIEL TUDOR
Comentarii