Dupa o lovitura devastatoare data persilor sasanizi la Firaz, fortele arabe musulmane aflate sub comanda lui Khalid ibn al-Walid au înfruntat armata Imperiului Bizantin crestin la Yarmouk, aproape de granita dintre Siria si Iordania de astazi.
Batalia de la Yarmouk, care a început pe 15 august 636, avea sa continue timp de sase zile. Dupa victoria de la Firaz, Khalid cucerise practic Mesopotamia. Cautând sa opreasca expansiunea musulmana, bizantinii au adunat toate fortele disponibile.
Împaratul bizantin Heraclius, învingator la Ninive, s-a aliat cu sasanizii, cele doua imperii încercând sa îsi puna în comun resursele epuizate pentru a opri înaintarea araba. La rândul sau, Heraclius a adunat o armata mare de bizantini, slavi, franci si arabi crestini si a stationat-o la Antiohia, în nordul Siriei.
Heraclius a încercat sa amâne orice batalie prin explorarea optiunilor diplomatice în timp ce astepta sosirea mai multor forte din partea aliatului sau sasanid. Între timp, alarmat de faptul ca forta condusa de bizantini se adunase în Siria, pe când fortele musulmane erau fragmentate în cel putin patru grupuri separate, Khalid a convocat un consiliu de razboi si a sustinut cu succes ca întreaga armata araba sa fie unita pentru a-l înfrunta pe Heraclius.
Când cele doua armate s-au întâlnit, intentia lui Heraclius a fost sa fie prudent si sa îi oboseasca pe musulmani printr-o serie de mici angajamente. Dar sasanizii nu au sosit niciodata în ajutor si, dupa sase zile de lupte de uzura, Khalid i-a atras pe bizantini într-o batalie crâncena pe scara larga. Aceasta s-a încheiat cu retragerea bizantinilor în dezordine. Înconjurate din trei parti, multe dintre trupele bizantine care fugeau au cazut într-o râpa îngusta. Nu mai putin de 40.000 de soldati bizantini au fost ucisi, pierderile arabe fiind doar de 5.000 de oameni.
Yarmouk a fost cea mai mare victorie a lui Khalid si a pus capat dominatiei bizantine în Siria. A fost un factor major în cresterea puterii califatului în curs de formare în dauna celei a Imperiului Bizantin, Ierusalimul capitulând în anul urmator. Dupa batalie, Heraclius a fost nevoit sa se concentreze pe apararea Anatoliei si a Egiptului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii