Nascut pe 30 ianuarie 1841 la Paris, François-Félix Faure a fost al saselea presedinte al celei de-a Treia Republici Franceze. Presedintia lui (15 ianuarie 1895 – 16 februarie 1899) a fost marcata de conflicte diplomatice cu Anglia, de apropierea de Rusia si de problema persistenta a Afacerii Dreyfus.
Dupa o cariera de succes ca industrias în Le Havre, Faure a fost ales viceprimar al orasului. În 1881 a fost ales în Camera Deputatilor din partea departamentului Seine-Inférieure (actualul Seine-Maritime).
A ocupat un loc alaturi de adeptii republicani ai lui Léon Gambetta. Dupa ce a fost ministru al coloniilor (1883-1885) si a avut doua mandate de ministru al marinei (pâna în 1895), Faure a devenit presedinte al Frantei. Victoria sa a fost neasteptata, venind ca o respingere a stângii politice si a candidatului acesteia, Henri Brisson.
În calitate de presedinte, Faure a aprobat cucerirea de catre Franta a Madagascarului si a avut un schimb de vizite cu tarul Nicolae al II-lea al Rusiei în 1896 si 1897.
Batalia pierduta de la Fashoda, o confruntare nereusita cu Marea Britanie în Sudan (1898), a contribuit la subminarea popularitatii lui Faure, dar problema dominanta din timpul presedintiei sale a fost Afacerea Dreyfus. Faure s-a opus redeschiderii cazului lui Alfred Dreyfus, un capitan de armata acuzat pe nedrept de tradare, iar pozitia lui Faure a încurajat agitatiile atât din partea stângii, cât si a dreptei.
De altfel, ultimele zile ale presedintiei lui Faure au fost consumate de afacerea Dreyfus, pe care el era hotarât sa o considere „cauza judecata”, refuzând redeschiderea procesului. Acest lucru i-a atras criticile intelectualilor si politicienilor progresisti, precum Émile Zola si Georges Clemenceau.
În 1897, Faure a întâlnit-o pe Marguerite Steinheil, care i-a devenit amanta. Presedintele a murit brusc la vârsta de 58 de ani din cauza unei apoplexii la Palatul Élysée, pe 16 februarie 1899.
Citând surse medicale care dorisera sa-si pastreze anonimatul, presa franceza a scris ca Felix Faure ar fi suferit o criza cardiaca letala în timp ce era angajat în activitati sexuale în biroul sau cu Marguerite Steinheil, pe atunci în vârsta de 30 de ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii