Ioana d’Arc (1412-1431) a fost canonizata în mod oficial ca sfânta a Bisericii Romano-Catolice de catre Papa Benedict al XV-lea prin bula „Divina disponente”, care a încheiat procesul de canonizare initiat de Sacra Congregatie a Riturilor în urma unei petitii din 1869 a ierarhiei catolice franceze.
Desi clerul pro-englez a trimis-o pe Ioana pe rug pentru erezie în 1431, ea a fost reabilitata în 1456 dupa un nou proces postum. Canonizarea ei a avut loc pe 16 mai 1920. Peste 60.000 de persoane au participat la ceremonie, inclusiv 140 de descendenti ai familiei Ioanei. Printre demnitari s-au numarat: Vendôme, Lambertenghi, episcopul O’Connell, Gabriel Hanotaux, Printesa Zinaida Yusupova, Printesa Irina Alexandrovna, Printul Feodor Alexandrovici, Ducele de Braganza, Contele de Salis-Soglio, Rafael Valentín Errázuriz, Diego von Bergen, episcopul John Patrick Carroll, arhiepiscopul Edward Joseph Hanna, episcopul Daniel Mary Gorman, episcopul Paul Joseph Nussbaum, corpul studentesc al Colegiului American din Roma si cardinalul Merry del Val, care l-a salutat pe Papa Benedict al XV-lea când acesta a intrat în Catedrala San Pietro pentru a prezida ritualurile.
Aproximativ 100.000 de persoane au participat la slujbe în cinstea noii sfinte la Catedrala Westminster si la bisericile franceze din Londra. În timpul Primului Razboi Mondial, soldatii francezi purtasera efigia Ioanei în lupta, convinsi ca îi va apara de gloantele inamice. În timpul unei batalii, ei au interpretat lumina unui reflector german proiectat pe norii josi ca fiind o aparitie a Ioanei, ceea ce le-a ridicat foarte mult moralul.
În ziarul Le Matin din 18 mai 1920, fostul presedinte al Frantei Raymond Poincaré a scris ca procesul de canonizare a Ioanei „îndeplineste ultima parte a misiunii sale prin faptul ca a reunit pentru totdeauna în sacralitatea memoriei sale” dusmanii de moarte de odinioara Anglia si Franta: „În spiritul ei, sa ramânem uniti pentru binele omenirii”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii