Venirea la putere a lui Fidel Castro, ca si intentiile sale declarate de a merge pe modelul sovietic, nu au putut lasa indiferente Statele Unite. Puternicul vecin de la nord-vest al Cubei nu dorea un asemenea „ghimpe in coasta” si, pentru urmatoarele decenii, va face tot posibilul spre a-l elimina pe temerarul avocat din Havana.
Cea mai celebra incercare de rasturnare a regimului comunist din Cuba s-a petrecut la jumatatea lunii aprilie 1961, operatiunea ramanand in istorie sub denumirea de „invazia din Golful Porcilor” (Invasion de Bahia de Cochinos). Invazia a fost inceputa prin operatiunea Puma, un sir de raiduri aeriene indreptate impotriva fortelor lui Castro si menite sa asigure totala superioritate aeriana a exilatilor cubanezi care desfasurau atacul, in colaborare directa cu membri ai CIA.
Dar raidurile nu au fost un succes, intrucat presedintele american Kennedy a refuzat sa implice militar SUA, dand exilatilor un sprijin partial, pentru a parea ca actiunea fusese planuita in totalitate de ei. Kennedy are si responsabilitatea alegerii locului de debarcare, in ciuda opozitiei specialistilor CIA. Toti acesti factori, dar mai ales lipsa unei implicari masive a americanilor au pecetluit soarta operatiunii. Oricum, in timpul invaziei patru piloti militari americani si-au pierdut viata. Dupa ce au cucerit un cap de pod pe insula, invingand rezistenta militiilor comuniste locale, exilatii au avut insa de infruntat armata cubaneza, dotata cu tancuri sovietice.
Inclestarea a fost deosebit de sangeroasa si s-a soldat cu un esec total pentru exilati. La incheierea ostilitatilor, pe 21 aprilie, 68 dintre ei fusesera ucisi iar restul s-au predat. Numarul victimelor din randul aparatorilor a fost insa considerabil mai mare. Dintre cei 1209 de exilati cubanezi luati prizonieri cativa au fost executati iar restul condamnati la 30 de ani de inchisoare pentru inalta tradare. Totusi, dupa aproape doi ani de negocieri, americanii i-au putut rascumpara, oferind lui Castro 53 de milioane dolari, sub forma de hrana si medicamente.
GABRIEL TUDOR
Comentarii