Fara indoiala ca uriasul Imperiu Tarist se afla, la mijlocul secolului XIX, cu mult in urma celorlalte mari puteri europene, una dintre principalele cauze fiind existenta iobagiei, care facea ca Rusia sa ramana, intr-un fel, atasata realitatilor medievale. A fost meritul lui Alexandru II, fiul cel mare al tarului Nicolae I, de a desfiinta aceasta institutie hulita, facand loc modernizarilor. Nascut la 17 aprilie 1818, Alexandru a primit o educatie militara riguroasa, care i-a afectat sanatatea.
Fire pasnica, el s-a grabit, dupa moartea tatalui sau, in 1855, sa incheie Razboiul Crimeei, dezastruos pentru Rusia. Acest conflict l-a facut pe proaspatul tar sa realizeze ca tara sa nu mai era o mare putere militara si ca economia ruseasca, bazata pe munca iobagilor, nu putea rivaliza cu economiile capitaliste in plin avant ale unor state industrializate, precum Marea Britanie sau Franta. Desi nobilimea s-a opus desfiintarii serbiei, Alexandru a declarat: „Este mai bine sa abolim iobagia de sus decat sa asteptam timpul cand ea va incepe sa se desfiinteze de jos”. Astfel ca, pe 19 februarie 1861, el a emis asa-numitul „manifest al emanciparii”, prin care propunea 17 acte legislative destinate eliberarii iobagilor din Rusia.
De altfel iobagia rusa era o adevarata sclavie, boierul avand uneori chiar drept de viata si de moate asupra iobagului. Alexandru a decis ca toti taranii sa poata cumpara pamant de la stapanii lor. Statul urma sa dea bani mosierilor si sa-i recupereze, ulterior, de la tarani, in 49 de rate, cunoscute ca plati de rascumparare. Reforma a insemnat un imens pas inainte pentru Rusia, deschizand calea dezvoltarii sale economice. Mai mult, Alexandru a introdus si alte reforme, dintre care cea mai importanta a fost infiintarea Zemstvo, consilii locale in ale caror atributii intrau construirea de drumuri, scoli sau spitale, desi dreptul de a alege membrii acestor consilii era acordat doar cetatenilor bogati.
GABRIEL TUDOR
Comentarii