Copil de geniu si important matematician francez, unul dintre primii inventatori ai unui calculator aritmetic, fizician si scriitor remarcabil, Blaise Pascal s-a nascut la 12 iunie 1623, la Clermont-Ferrand, in familia unui profesor de matematica. Lui ii datoram aforismul „Omul este o trestie ganditoare”. Orfan de mama de la trei ani, Blaise are o interdictie de la tatal sau: nu va studia matematica pana la 15 ani. Dar, provocat de aceasta ciudata initiativa, copilul de geniu studiaza pe ascuns geometria si face descoperiri importante.
Cand a aflat, tatal i-a facut cadou „Tratatul de Geometrie” al lui Euclid. Mutat la Paris, adolescentul Blaise participa alaturi de parintele sau la intruniri cu mari matematicieni ai epocii. Si incepe sa dea la iveala noi teorii de profil, inclusiv celebrul „hexagon mistic al lui Pascal”… La 23 de ani, in 1646, cand tatal este ranit la picior, Blaise are o prima experienta religioasa si va deveni treptat un mare ganditor al principiilor crestine, un filosof-teolog. Pasiunea pentru credinta il va stapani toata viata. Intre 1656 si 1658 scrie celebra culegere de eseuri teologice „Gandurile” (Les Penseés), in care gasim si exceptionala teza a lui Pascal prin care ni se demonstreaza ca „Dumnezeu este cel mai bun pariu” – mare ganditor incercand sa convinga de existenta Creatorului in mod probabilistic! Dar atunci cand lucrarile sale religioase intervin in disputele curentelor iezuit si jensenit, regele Ludovic XIV ordona sa fie arse.
Preocupat de mai multe probleme in acelasi timp – stare specifica geniilor –, Blaise Pascal face descoperiri in geometrie („Triunghiul lui Pascal”) si in privinta presiunii atmosferice si a presiunii lichidelor. Simultan, pentru a-l ajuta pe tatal sau, el inventeaza „Pascalina”, un calculator mecanic adaptat unitatilor de masura franceze ale acelor timpuri. Nu s-au vandut prea multe si productia a incetat in 1652. Este atras si de teoria probabilitatilor, de o posibila teorie a jocurilor de noroc (ruleta si zaruri).
Blaise Pascal, dincolo de uluitoarele sale contributii la dezvoltarea geometriei si fizicii, ramane pentru literatura franceza „o piatra de hotar a exprimarii in proza”. A murit la doua luni dupa ce a implinit 39 de ani, avand multiple patologii.
PAUL IOAN
Comentarii