Venit la tronul Frantei in 1774, acest suveran a fost inca din start total nepregatit sa faca fata gravelor probleme economice si sociale mostenite de la inaintasii sai, Ludovic al XIV-lea (Regele Soare) si Ludovic al XV-lea.
In 1789, intr-o ultima tentativa de a rezolva criza financiara profunda care afecta Franta, Ludovic a convocat Starile Generale, o adunare nationala care reprezenta cele trei „stari” – nobilii, clerul si oamenii de rand.
A treia stare – oamenii de rand – a folosit oportunitatea pentru a se proclama Adunare Nationala, declansand Revolutia Franceza. Pe 14 iulie 1789 violentele au izbucnit la Paris, soldandu-se cu luarea cu asalt a Bastiliei, o inchisoare temuta unde se credea ca sunt depozitate munitii.
Desi a acceptat revolutia, regele s-a opus sfaturilor monarhistilor constitutionali, care voiau sa reformeze monarhia pentru a o salva; de asemenea, el a permis comploturile reactionare ale nepopularei sale sotii, Maria Antoaneta.
In octombrie 1789, o multime furioasa a marsaluit asupra palatului Versailles, fortand cuplul regal sa se mute la Tuileries, in Paris. In iunie 1791, opozitia fata de perechea regala devenise atat de indarjita incat suveranii au incercat sa fuga in Austria. Dar ei au fost recunoscuti la Varennes si transportati inapoi la Paris, sub paza. Aici, Ludovic a fost obligat sa accepte noua constitutie revolutionara, care-l reducea la un simplu pion pe tabla de joc a puterii. In august 1792, cuplul regal a fost arestat si intemnitat, iar in septembrie monarhia a fost abolita de Conventia Nationala (organism care inlocuise Adunarea Nationala). In noiembrie, dovezile intrigilor contrarevolutionare tesute de cei doi suverani cu Austria si alte monarhii europene au fost descoperite si regele a fost acuzat de inalta tradare.
Pe 20 ianuarie 1793, regele a fost gasit vinovat de 380 din cei 690 de deputati si trimis, o zi mai tarziu, la ghilotina. Regina l-a urmat pe esafod la 16 octombrie acelasi an.
GABRIEL TUDOR
Comentarii