Unul dintre cele mai spectaculoase evenimente din istoria recenta a Orientului Mijlociu il constituie dobândirea oficiala a puterii, in Egipt, de catre Gamal Abdel Nasser, fapt care va avea o influenta covârsitoare asupra situatiei din zona. Nasser s-a nascut in 1918, la Alexandria, si inca de tânar s-a dovedit un "revolutionar de profesie", ridicându-se impotriva dominatiei coloniale britanice. Dupa terminarea colegiului, a urmat câteva luni Dreptul, apoi s-a inscris la Academia Militara Regala, pe care a absolvit-o in 1938, cu gradul de locotenent secund. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, activând in Sudan, a pus bazele organizatiei secrete "Ofiterii Liberi", ai carei membri cautau sa rastoarne monarhia egipteana si sa scape de jugul colonial.
Participant activ la primul conflict arabo-israelian, din 1948, Nasser a fost ranit in lupta. Pe 23 iulie, alaturi de alti 89 de ofiteri, Nasser a dat o lovitura de stat impotriva regelui Faruk. S-a format un guvern republican, al carui lider era generalul Muhammad Naguib, in vreme ce Nasser a ramas in fruntea armatei. Deciziile lui Naguib l-au nemultumit insa si peste doi ani, Nasser il va indeparta, printr-un nou puci si se va proclama el premier al Egiptului. Popularele masuri luate de el vor genera un val de entuziasm de nedescris, astfel incât la alegerile din 23 iunie 1956, el va primi 99,8% dintre voturi!
Dar socialismul promovat de Nasser nu era pe placul marilor puteri occidentale, care au raspuns in forta, cucerind Canalul de Suez. Interventia ferma a ONU si presiunile exercitate de Uniunea Sovietica au dus la detensionarea crizei, Canalul ramânând in stapânirea egiptenilor. Dupa ce in 1958, sub conducerea sa Siria s-a unit cu Egiptul, formând Republica Araba Unita, Nasser a inceput sa fie considerat un lider al lumii arabe, ramânând o personalitate de prim rang pe scena politica internationala pâna la disparitia lui, survenita in 1970, in urma unui atac de cord.
Comentarii