Una dintre cele mai controversate personalitati din istoria Frantei, considerat de unii erou, de altii tradator, Henri-Philippe Petain a vazut lumina zilei la Cauch-a-la-Tour, la 24 aprilie 1856. Dupa ce s-a inrolat in armata, in 1876, si a absolvit cursurile prestigioasei scoli militare de la St Cyr, Petain a avut o cariera obisnuita, ca ofiter de infanterie si instructor militar, participand, ca observator, la razboiul ruso-japonez din 1904-1905. El va fi printre primii militari europeni convinsi de faptul ca puterea tot mai crescuta a armelor de foc pleda pentru o defensiva sustinuta.
Alti ofiteri superiori, precum Ferdinand Foch, de pilda, pledau, dimpotriva, pentru intarirea pe plan ofensiv a armatei franceze. La izbucnirea primului razboi mondial, Petain nu se remarcase prin vreo fapta de arme deosebita si era aproape in pragul retragerii. Marea conflagratie a facut insa ca, in loc sa fie trimis la pensie, sa fie promovat general si mandatat sa desfasoare ofensiva din Ardeni.
In 1915, maresalul Joseoph Joffre ii va incredinta o misiune de care se va achita stralucit, si prin care a demonstrat tuturor valabilitatea doctrinei sale. Defensiva impenetrabila, bazata pe artilerie, a oprit inaintarea germanilor, cu pretul a foarte putine vieti omenesti, de partea franceza. Dupa dezastruoasa ofensiva a lui Robert Nivelle, din primavara lui 1917, Petain l-a inlocuit pe acesta la conducerea armatei franceze. Aproape imediat, revoltele soldatilor, tot mai numeroase sub Nivelle, au incetat, Petain fiind renumit pentru grija dovedita pentru materialul uman.
Dar, fiindca Petain era considerat prea defensiv, Cartierul General Aliat a incredintat conducerea ofensivei din toamna lui 1918 lui Ferdinand Foch. La doua saptamani dupa incetarea razboiului, Petain va fi promovat maresal si, in 1934 va servi ca ministru al Apararii. In 1940, la 83 de ani, batranul ostas a acceptat ingratul rol al guvernului de la Vichy, convins ca astfel salveaza Franta de la o umilinta totala. In 1945, insa, va fi arestat si condamnat la moarte, pedeapsa fiindu-i comutata in inchisoare pe viata. A murit in inchisoare, in anul 1951.
GABRIEL TUDOR
Comentarii