Cea mai faimoasa dintre bataliile asa-numitului „razboi nordic”, Poltava a marcat inceputul ascensiunii rusesti ca mare putere europeana. Incurajat de victoria de la Narva, regele scandinav Carol a hotarat ca sosise momentul sa distruga Rusia, atacand-o chiar la ea acasa.
In plus, el era incurajat de alianta incheiata cu hatmanul cazacilor, Mazepa, dornic sa scoata Ucraina de sub influenta ruseasca. In primavara lui 1709, regele Suediei a inceput asediul cetatii Poltava, de pe raul ucrainean Vorskla, punct strategic important pentru ambele armate. Dar, la inceputul lui iunie, Carol era instiintat ca o mare armata condusa de insusi tarul Petru cel Mare se apropie, taindu-i liniile de aprovizionare si totodata orice posibilitate de retragere.
Inferioritatii numerice evidente a suedezilor (20.000 soldati fata de cei 45.000 ai lui Petru) i s-a adaugat si faptul ca, pe 17 iunie, Carol a fost atins de o schija la picior, in timp ce inspecta pozitiile trupelor. Din aceasta cauza, el a fost silit sa predea comanda efectiva a armatei suedeze maresalului Rehnskiold si generalului Lewenhaupt, doi militari extrem de capabili dar care nu se suportau unul pe celalalt. Dupa unii istorici, aceasta decizie ar fi hotarat soarta bataliei. Lupta a inceput inainte de ivirea zorilor, printr-un atac sustinut al suedezilor, care au ocupat cateva pozitii rusesti.
Cand s-a luminat, intelegand ca atacul nu are totusi sorti de izbanda, Lewenhaupt a ordonat retragerea, fara insa sa-si anunte toti subordonatii, astfel ca un important detasament suedez, condus de generalul Roos, a ramas izolat, intre liniile rusesti, fiind obligat sa se predea, cu mari pierderi. Maresalul Rehnskiold a ignorat ordinul dat de colegul sau si a cerut infanteriei sa continue sa atace. 4000 de suedezi au inaintat intr-o ordine perfecta, impotriva a 20.000 de rusi.
Disproportia evidenta a facut ca foarte repede, suedezii sa fie inconjurati, printr-o miscare de flancuri, si macelariti. Cand, la ora 11, Carol, ce urmarise lupta de pe un delusor, a ordonat retragerea, armata lui era deja distrusa… Rehnskiold a fost capturat imediat dupa lupta, iar Lewenhaupt silit sa se predea, pe 1 iulie. Regele Carol a reusit sa fuga spre Moldova, cerand adapost turcilor si ramanand in exil, la Istanbul, vreme de cinci ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii