In plin razboi dus de o coalitie europeana contra Frantei revolutionare, la 25 aprilie 1792 primarul din Strasbourg il roaga pe Rouget de Lisle (tanar inginer cu rangul de capitan) sa compuna un cantec de razboi pentru imbarbatarea armatei franceze greu incercate. Iar de Lisle compune o melodie in ritm de mars dedicata unui erou de origine germana care lupta pentru cauza Revolutiei franceze, si anume maresalul Nicolas, conte de Luckner din Bavaria. Titlul initial al mobilizatorului mars era "Cantec de razboi pentru Armata Rinului". Numele de "La Marseillaise" a fost adoptat dupa ce un mare grup de voluntari a intrat in Paris, la 30 iulie 1792, condus de medicul, proaspat absolvent, François Mireur. Aceasta initiativa a fost preluata si de Garda Nationala care din armata regala a devenit atunci forta republicana.
Conventia nationala a Frantei a adoptat. La Marseillaise" ca imn national la 14 iulie 1795, dar si-a pierdut acest statut sub Napoleon I si in celelalte regimuri care au detinut puterea. Pentru scurt timp, Comuna din Paris l-a readoptat, dar abia in 1879 i-a fost definitiv acordat statutul de imn national. Asa cum il stim astazi, acest mars a fost aranjat pentru soprana, cor si orchestra de catre Hector Berlioz, in 1830.
Rouget de Lisle (1760-1836, foto), inginer-ofiter in Armata franceza, a avut o inspiratie de geniu cand a compus de unul singur, in cateva ore, muzica si versurile imnului. Dar sentimentele sale patriotice au fost ravasite atunci cand excesele tulburarilor politice au facut sa fie condamnat la moarte, dar a scapat dupa ce a cazut Robespierre. In schimb, medicul voluntar François Mireur a fost ghilotinat in 1798! In acelasi valmasag de decizii radicale si injuste, chiar si generalul Luckner, atasat Revolutiei franceze de la inceput, a fost condamnat la moarte de catre Tribunalul revolutionar propus de Danton si preluat de Robespierre… In fapt, am putea spune ca si "La Marseillaise" a fost condamnata cateva decenii. Sa mentionam si faptul ca numele lui François Mireur se afla printre cele 660 de nume gravate pe Arcul de Triumf din Paris, dar nu si al lui Rouget de Lisle.
PAUL IOAN
Comentarii