Dupa cum se stie, prima incercare a lui Adolf Hitler de a prelua puterea, in Germania, a avut loc pe 8-9 noiembrie 1923, in asa-numitul „puci de la berarie”. A fost o tentativa esuata, in urma careia Hitler, popularul general Ludendorff si alti lideri ai Kampbund au fost deferiti justitiei, fiind acuzati de inalta tradare. Procesul lor a inceput pe 26 februarie 1924 – trebuie spus ca nu era prima intalnire a viitorului dictator cu justitia, el executand deja, in 1921, o luna de inchisoare (dintr-o pedeapsa de trei luni), pentru tulburarea linistii publice.
Contrar uzantelor juridice, mai ales avand in vedere acuzatia extrem de grava adusa, Hitler, principalul acuzat, si Hess, mana lui dreapta, au fost condamnati la doar cinci ani de inchisoare, in regim festungshaft (un tip de recluziune care excludea munca fortata si in care detinutii isi petreceau timpul stand in celule confortabile si putand primi oaspeti zilnic, timp de mai multe ore, Hitler s-a folosit din plin de perioada petrecuta dupa gratii spre a-si face cunoscute ideile. Orice cuvant rostea viitorul Führer era preluat de ziare si a doua zi se afla pe buzele tuturor.
Este evident ca presedintele completului de judecata, judecatorul Neithardt, avea o simpatie deosebita pentru Hitler – de altfel acesta a stat in inchisoare doar opt luni, platind si o amenda de 500 marci, dupa care a fost eliberat. Chiar daca scopul lui – de a prelua puterea – n-a fost atins, incidentul i-a conferit lui Hitler o aureola de erou, de martir gata sa-si sacrifice libertatea si chiar viata pentru cauza Germaniei. In plus, i-a demonstrat viitorului dictator ca o metoda mult mai eficienta de a prelua fraiele guvernarii era de a veni la putere pe calea alegerilor libere – ceea ce s-a si intamplat, in cele din urma.
GABRIEL TUDOR
Comentarii