Originar dintr-o familie protestanta din Devon, Walter Raleigh s-a afirmat, inca din tinerete, ca un razboinic priceput si crud, participand la suprimarea revoltelor care au tulburat Irlanda in timpul domniei Elisabeta I si acaparand pamanturile irlandezilor in nume propriu. In 1585, el a fost innobilat de regina, drept rasplata pentru intemeierea coloniei Virginia, din Lumea Noua – colonie numita astfel in cinstea „suveranei fecioare” – Elisabeta, care, in ciuda renumelui sau pare sa fi avut legaturi amoroase cu multi curteni si chiar cu Raleigh! O a doua calatorie in America, din 1587, ii va permite lui Raleigh sa colonizeze insula Roanoke, o intreprindere care se va dovedi in cele din urma un esec.
Foarte apreciat de regina, care l-a incarcat de daruri si de titluri, Raleigh se va impune drept unul dintre cei mai influenti curteni de la curtea Angliei. In 1591, el s-a casatorit in secret cu Elizabeth Throckmorton, o domnisoara de onoare a reginei, pe care o lasase insarcinata si care ii va naste un fiu, Damerei, ce probabil nu a supravietuit foarte mult. Regina va afla curand despre „isprava” lui Raleigh, fapt ce va duce la caderea acestuia in dizgratie si chiar arestarea sa, pentru o scurta vreme. Navigatorul nu va reveni la curte decat peste cativa ani, fara sa se desparta insa de sotia lui, care-i va mai darui doi fii, Walter si Carew.
In 1594, el intra in posesia unei marturii spaniole privind existenta, in America de Sud, a legendarului El Dorado, taramul aurului si exploreaza estul Venezuelei, obsedat de dorinta de a gasi acest fabulos teritoriu. Moartea Elisabetei va provoca iarasi caderea in dizgratie a marelui explorator, fiindca noul rege, Iacob, nu-l vedea deloc cu ochi buni. Arestat pentru un presupus complot contra suveranului, Raleigh va sta inchis in Turnul Londrei pana cand, in 1616, va fi eliberat spre a conduce o a doua expeditie in cautarea lui El Dorado. Atacarea unui fort spaniol va duce la protestul ambasadorului spaniol la Londra si Raleigh va fi executat din porunca regelui Iacob, ultimele sale cuvinte fiind, cu referire la securea calaului: „Iata un leac amar, dar care ma va vindeca de toate suferintele si bolile”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii