Francisc I este considerat primul monarh renascentist al Frantei, sub domnia lui cultura acestei tari atingand un nivel fara precedent. Dupa ce regele Frantei, Ludovic XII, n-a reusit sa aiba copii cu nici una dintre cele trei sotii pe care, succesiv, le luase in casatorie, Francisc, nepotul suveranului, a fost desemnat oficial mostenitor al tronului. In 1515, el a fost incoronat oficial in catedrala din Reims, la varsta de 19 ani, devenind un inflacarat sprijiitor al artelor si incurajand artistii italieni sa lucreze pentru coroana franceza. Totodata, a fost un constructor tenace, inaltand multe castele si incurajand dezvoltarea economiei si negotului.
Pe plan militar si politic insa aroganta aproape patologica, tinand de megalomanie, care-l caracteriza, a reprezentat un serios impediment, facand ca regimul lui sa fie un nesfarsit lant de esecuri. Dupa ce a incercat in zadar sa devina imparat al Sfantului Imperiu, a intrat in conflict cu suveranul desemnat, Carol Quintul si, desi a obtinut o splendida victorie la Marignano, pana la urma va fi invins de acesta. Interesant de notat ca, desi le cerea poetilor sa-i proslaveasca temeritatea, Francisc n-a dat curs nici uneia dintre invitatiile la duel facute de Carol – pe atunci se obisnuia ca, spre a cruta vietile soldatilor, comandantii sau „campionii” armatelor sa se lupte intre ei, pentru a decide soarta unei confruntari. Francisc a cautat o alianta cu Henric VIII al Angliei, dar si pe acest plan a dat gres. La Pavia, in februarie 1522, el va fi invins si capturat de Carol Quintul.
Timp de patru ani, Francisc a fost tinut prizonier la Madrid, fiind eliberat in martie 1526, dupa ce si-a lasat fiii ostatici. Dar imediat ce s-a vazut liber, a incalcat toate promisiunile facute lui Carol si a continuat lupta in Italia. In ultimii ani ai vietii a devenit un inrait persecutant al protestantilor. A murit in 1547, la castelul din Rambouillet, plangandu-se ca sceptrul devenise prea greu pentru el.
GABRIEL TUDOR
Comentarii