Anul 476 este considerat de multi istorici drept momentul în care s-a încheiat oficial perioada Imperiului Roman de Apus, odata cu detronarea ultimului sau împarat, Romulus Augustulus. Acest eveniment marcheaza o borna esentiala în istoria Europei, fiind adesea vazut ca începutul Evului Mediu.
Romulus Augustulus, un tânar împarat ce avea aproximativ 12-14 ani, a domnit foarte putin timp, în conditiile în care puterea reala în Italia nu mai apartinea împaratului, ci unui numar tot mai mare de lideri tribali si generali cu origini germanice.
Imperiul Roman de Apus era într-un declin constant înca din secolul al IV-lea, când fusese divizat oficial de împaratul Teodosiu în Imperiul de Apus si cel de Rasarit. Partea de Apus se confrunta cu multiple probleme, precum instabilitatea politica, criza economica si, mai ales, invaziile repetate ale popoarelor germanice, care au stabilit tot mai multe regate pe teritoriile fostului imperiu.
Aceste triburi, precum vizigotii, vandalii sau ostrogotii, erau initial mercenari sau fosti aliati, dar în timp au ajuns sa controleze zone întinse, iar autoritatea împaratului de la Roma devenea din ce în ce mai formala si iluzorie.
În acest context, Odoacru, un conducator germanic al trupelor mercenare care slujeau în armata romana, a câstigat treptat putere în Italia. Pe data de 4 septembrie 476, Odoacru l-a înlaturat pe Romulus Augustulus, care nu a opus rezistenta si a fost obligat sa abdice.
În loc sa se proclame împarat, Odoacru s-a autointitulat „Rege al Italiei”, recunoscând astfel, implicit, superioritatea simbolica a împaratului de la Constantinopol. El a trimis simbolic insignele imperiale ale lui Romulus catre împaratul Bizantului, Zeno, comunicând ca tronul imperial din Apus a ramas vacant.
Acest gest a avut o valoare profunda: simbolic, a pus capat unui mileniu si jumatate de dominatie romana în Occident.
Practic, Imperiul Roman de Apus a încetat sa mai existe ca entitate politica si administrativa, iar Europa de Vest a intrat într-o perioada noua, caracterizata prin fragmentare politica si formarea regatelor germanice.
GABRIEL TUDOR
Comentarii