În centrul Italiei, în Florenta – unul dintre focarele cele mai fierbinti ale artelor plastice medievale, a existat candva o vila ce aduna, într-o împreunare magica, nenumarate minuni; realizate aievea de oameni care nici macar nu aruncasera vreo provocare catre Marele Creator, dar care s-au apropiat de el probabil dintr-o vocatie suprema a muritorilor pentru plasmuirea sublimului din materia din care ei însisi vor fi fost plamaditi la începuturile lumii.
Vila di Pratolino a fost construita în anii 1570 de Francesco de Medici, Marele Duce al Toscanei. Se presupune ca acesta a finantat magistralul proiect arhitectonic pentru faimoasa lui iubita venetiana, Bianca Cappello. Acesta a fost de altfel si locul casatoriei lor publice în 1581, iar Ducele nu s-a aratat retinut de la nicio cheltuiala, caci vila a fost proiectata realmente pentru a straluci.
În acelasi context, în parcul aceleiasi Villa di Pratolino, în mijlocul unui lac, a fost realizata o statuie monumentala, deosebit de impresionanta, care întruneste numeroase atribute mai degraba atipice pentru o sculptura.
Aici nu avem de-a face cu un concurs de împrejurari obisnuit, ci cu un veritabil festin al artelor. Simbioza magistral materializata între arhitectura, arta sculpturala, tehnica si stiinta, Colosso dell’Appennino („Gigantul Apeninilor”) reprezinta un exemplu extraordinar de abordare umanista a arhitecturii si naturii, caracteristica acelei epoci.
De altfel, trebuie mentionat ca, în perioada sa de glorie, Vila di Pratolino a fost considerata un exemplu stralucitor de gradina manierista, iar în perioada Renasterii tarzii, arta manierista a cautat sa exprime o eleganta extrema si sofisticata. Ca simboluri ale bogatiei si modei, gradinile manieriste erau inedite si dramatice, cu elemente acvatice opulente si minuni alimentate de sisteme hidraulice. …}arana si apa: din aceste materii primordiale se spune ca Facatorul lumii a plasmuit toate cele vazute si mai ales a modelat cu maiestrie inegalabila faptura umana, asupra careia apoi a suflat duh.
Pastrand proportiile, comparabil a prins viata micul univers pamantesc de la Vila di Pratolino.
Autorul a fost sculptorul manierist Jean Bologne, mult mai cunoscut în peninsula sub numele sau italienizat, Giambologna, el fiind flamand, iar perioada de lucru – 1579-1583.
Parand ca iese din stanca muntelui, acest personaj – un barbat varstnic, dar foarte viguros, crispat din cauza efortului de a tintui la pamant capul unei creaturi fioroase – care se vrea sa întruchipeze un spirit umanizat al Apeninilor, muntii din nordul Toscanei, înalt de peste 14 metri, este mai mult decat o opera de arta.
Realizat în forma clasica, aparent numai din piatra, Colosul include si textura organica, materialul vegetal creand inclusiv impresia ca pletele si barba „curg” din trupul sau, la fel ca stalactitele din plafonul unei pesteri; o întrepatrundere cu functie simbolica, în ideea ca însasi planeta este un întreg alcatuit atat din elemente minerale, cat si din regnurile vii, între care omul este specie dominanta.
Remarcam însa ca dincolo de aspectul artistic, cadrul si contextul realizarii ansamblului de la Vila di Pratolino l-au determinat pe Giambologna sa conceapa un adevarat spectacol insolit.
La vremea respectiva, oaspetii lui Franceso de Medici puteau vedea seara cum ochii Colosului se aprind, cum din nari îi iese fum, cum pe trupul sau de piatra curge sudoare si pe obrajii imensi se preling lacrimi. Toate acestea si alte „efecte speciale” erau realizate prin ceea ce se afla în interiorul sculpturii: o retea de coridoare, încaperi si instalatii, ce includea focuri aprinse, rezervoare de apa si sisteme ingenioase de dinamizare sincrona a structurilor respective.
În 1580, reputatul filosof francez Michel de Montaigne a vizitat complexul vilei toscane a Ducelui si, sub impresia deosebita a celor vazute, a scris ulterior despre alei si scari boltite formate prin jeturi de apa, figurine de marmura care pareau ocupate cu treburi casnice si spectacole acvatice în care se interpretau piese muzicale ori mecanisme ce dadeau viata figurilor de animale.
Dupa moartea Ducelui de Toscana, frumoasa Vila di Pratolino a cazut în ruina, iar multe dintre sculpturi au fost mutate în alte gradini. Cu toate acestea, cea mai uimitoare minune a complexului a ramas deschisa publicului, trecand proba timpului: Colosul Apeninilor, zeul raului de piatra.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii